Richard Wurmbrand

Richard Wurmbrand
Se intorsese tocmai din South Carolina, unde fusese invitat sa vorbeasca studentilor misionari de la International Christian Universit]. L-am gasit bucuros si multumit ca facuse o lucrare buna: „Nu stiu ce fac cei care conduc scolile astea misionare. I-am gasit pe cei de acolo total nepregatiti. E drept ca stiau bine greaca si ebraica, dar se pregateau sa mearga in tarile musulmane! … I-am intrebat: „Stiti sa vorbiti limba araba?” Nu stiau. „Dar cum sa rezistati la un interogatoriu si la tortura ati invatat?” Nici nu se gandisera la asa ceva. „Plecati intre necrestini fanatici. Sunteti gata sa muriti pentru Christos? Stiti ca El a spus: „Mergeti in toata lumea”, dar n-a adaugat si cum „sa veniti acasa”. Unii dintre voi s-ar putea sa nu se mai intoarca. Ati studiat ceva din vietile martirilor?” Majoritatea nici nu pusesera ochii pe o astfel de carte. Cred ca le-a prins bine vizita si mesajul meu. Saracii, plecau total nepregatiti pe campul de misiune.”

Petru Popovici

A trebuit un om ca Petru Popovici ca sa puna in cuvinte potrivite o iesire dintr-un impas mult prea frecvent in bisericile noastre. Sambata 3 Octombrie 1998, la o sedinta furtunoasa tinuta in Biserica din Atlanta se vorbea despre „ruperea” adunarii. Aceasta Biserica, scutita de abuzurile climaterice din Chicago sau Florida, cunoscuse in ultimii ani cea mai rapida crestere numerica din bisericile Asociatiei. Numarul lucratorilor era si el mare pentru lucrarea dintr-o singura adunare.

Cand disputa a ajuns la cote incandescente, fratele Pit a rostit in cuvinte o solutie duhovniceasca nesperata: „Fratilor, nu trebuie sa ne despartim, ci sa ne impartim. Atlanta e mare si romanii sunt raspanditi peste tot. Sa mai deschidem o misiune in partea de sud si o alta in partea de Nord a regiuni.”

Iata niste cuvinte surprinzatoare si sublime prin simplitatea lor: „sa ne impartim, fara sa ne despartim.” A te desparti are intotdeauna o conotatie negativa, implicand dusmanie si adversitate. A imparti un grup din motive strategice sau chiar si pentru linistea fiecaruia exprima o stare de maturitate duhovniceasca in care nu se rup toate legaturile si nu se prabusesc puntile lucrarii impreuna. Doamne, ce simplu este cand cuvintele pot face lumina! Si, Doamne, multumim pentru fratele Pit!

Vorbe de duh – Simion Cure

Simion Cure
Hazul si ironia fratelui Simion nu l-au parasit nici in clipele de incercare si suferinta, cand ingerul mortii parea ca-l atinge usurel cu poala hainei lui datatoare de fiori. Dupa o inmormantare a unui frate de aceeasi varsta cu dansul din Biserica Bellflower, pasind agale printre mormintele din Rose Hills, mi-a soptit oftand: „Hei, Danila, ma trec fiorii emotiei … A inceput sa-i strige din catalog pe cei de pe pagina mea … Am iesit din garantie! Cand te trec astia la pensie, stii ca nu mai faci prea multe parale”.

Altadata, cand doctorul i-a descoperit un inceput de diabet, a comentat laconic: „Toata viata mi s-a spus ca sunt cam acru … Am gasit cu cale sa ma „indulcesc” la batranete …”

Vieti transformate – Diana Horvath

Diana Horvath a fost dusa inca de mica la biserica baptista de bunica ei. A cunoscut de tanara Cuvantul lui Dumnezeu si biserica. Ea istoriseste:
Cand am ajuns la varsta adolescentei si eram in cautare de raspunsuri, de prietenii, de ?fericire?, mi-am indreptat atentia si spre ofertele care veneau din lume. in acelasi timp cautarile mele dupa sens erau ambivalente, fiind indreptate atat inspre lume cat si inspre Dumnezeu. Frecventam in continuare biserica, dar nu aveam o relatie personala cu Dumnezeu si pe deasupra incercam sa imi umplu golul din inima cu surogate oferite de lume. Problema era ca nu ma simteam ca apartinand nici uneia dintre tabere. Nu eram nici in totalitate din lume, dar nici nu eram un copil nascut din nou.
in seara de Ajun de Craciun a anului 1995 am fost la colindat impreuna cu tinerii Bisericii Baptiste Betel din Timisoara. Cand am ajuns spre dimineata acasa am incercat sa deschid poarta casei, dar nu am reusit. Era tare frig afara si cum stateam in fata portii ma gandeam ca ai mei sunt in casa la caldura, bucurandu-se impreuna de Sarbatoare. imi doream asa de mult sa fiu si eu inauntru !
Atunci, am avut viziunea Domnului Isus stand la usa inimii mele si batand?si eu stateam inauntru, la caldura, bucurandu-ma de sarbatoare, pe cand Sarbatoritul statea afara, in frig. Duhul Sfant m-a cercetat in momentele acelea si m-a facut constienta de goliciunea mea spirituala si de nevoia de a fi eliberata de pacatele mele.
Acolo, in fata portii, L-am primit in inima mea ca Domn si Mantuitor pe ISUS. Apoi, am reusit sa deschid poarta si cand am intrat in casa i-am gasit pe toti dormind. Din nou am fost cercetata si am inteles ca la fel ca si ei, eu fusesem adormita fata de Domnul, impietrita la chemarea Lui.
Din acel moment lucrurile s-au schimbat in viata mea si am inteles dragostea, rabdarea, mila si harul Domnului fata de mine. De asemenea, golul din inima mea a fost umplut si cel mai minunat este ca Domnul continua sa faca lucruri deosebite in viata mea! in aprilie 1996 am fost botezata.
Doresc sa ii slujesc cu tot ce sunt Domnului si sa raman credincioasa Celui ce m-a iubit si m-a rascumparat.

Interviu difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei in cadrul emisiunii „Vieti transformate”.
Realizator Ioan Ciobota

Richard Wurmbrand – Vorbe de duh

M-a chemat la dansul pentru ca nu se simtea bine si auzise ca nici eu nu ma simteam „excelent”. Pe dansul il apasa boala si batranetea, pe mine ma apasau niste vorbe si niste atitudini ale unora din Biserica. Sangeram inauntru si mi-a simtit inima grea. Probabil ca s-a gandit din timp la ceea ce vroia sa-mi zica, pentru ca a inceput repede, fara tatonarile de rigoare. Eram un grup destul de mare, dar dansul a vorbit uitandu-se la mine:

„Multa vreme m-am framantat cu un text din Evanghelie. Isus imi spune ca trebuie sa fiu desavarsit, „cum Tatal meu din ceruri este desavarsit”. Am citit si i-am spus: „Doamne asa ceva nu se poate. Nu este cu putinta si nu este drept sa-mi ceri asa ceva. Nu poti cere ramei care se taraste pe pamant sa zboare ca soimul. Eu sunt om pacatos si Dumnezeu este Dumnezeu! Imi ceri sa fiu desavarsit, si nu oricum de desavarsit, ci ca Dumnezeu insusi!”

Dumnezeu m-a vazut suparat si mi-a zis: „Lasa ca mai vorbim noi despre asta.”

Dupa un timp, Domnul mi-a aratat un text in Vechiul Testament care spune ca „Robul Domnului este surd”. Auzi, Dumnezeu nu are auz perfect! Sunt lucruri pe care El nu le aude sau „se face ca nu le aude”. I-am spus: „Doamne asa pot sa fiu si eu!

Altadata mi-a aratat alt text in care scrie ca „Dumnezeu nu vede nici o nelegiuire in Iacov”. Nu ca n-ar fi nelegiuire in Iacov, dar Dumnezeu nu vede. Asta inseamna ca El nu vede prea bine … M-a intrebat: Asa poti fi ca Mine?” I-am raspuns ca „da”.

Intr-o alta ocazie mi-a dat sa citesc un text care spune ca Dumnezeu arunca pacatele noastre in „marea uitarii”. Auzi, Dumnezeu nu tine minte. El „uita” anumite lucruri despre noi. Cu memoria nici eu nu stau prea bine! Deci pot sa fiu ca El!

Dumnezeu nu aude, Dumnezeu nu vede, Dumnezeu nu tine minte! Ca un asa Dumnezeu pot sa fiu si eu … desavarsit!”

A intervenit de alaturi si sora Bintea: „Scrie undeva despre imparatul Saul ca „s-a facut ca nu aude”, anumite vorbe rele spuse despre el. E bine sa stii ce sa pastrezi si ce sa dai la o parte ca sa poti conduce poporul Domnului”.

Vorbe de duh – Simion Cure

Anton Croitoru, unul din cei veniti din Romania ca sa munceasca un timp in America, tocmai murise intr-un accident de masina. Ramasese in tara o vaduva tanara si cativa copii. La priveghiul din Bloomington, California, in luna Martie 1989, am ascultat aceste cuvinte de mangaiere:

Domnul Isus ii spune lui Simon Petru: „Lasa-ma sa te spal Petre. Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.”

De multe ori auzim noi cuvintele acestea: „Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.” Iata aici, fratele Tomel asezat intr-un cosciug si ramane o femeie zdrobita si raman in urma copii orfani sa creasca fara tata. Cum s-o mangaiem noi pe vaduva?

„Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.” Este insa suficient sa stim si sa credem ca El face ceea ce face. A fost Dumnezeu in tot ce s-a petrecut? Sigur ca a fost. Chiar daca noi nu putem pricepe.

Rahela plange in Israel si nu vrea sa fie mangaiata. De ce? Cum ar putea fi ea mangaiata? Ce i-am putea noi da ca mangaiere? Ca sa fie mangaiata, ea vrea copiii ei inapoi si nimeni nu putea face asta.

„De ce plangi, Rahela?” Pentru ca mi s-au dus copiii si nu mai sunt.

Slavit sa fie Dumnezeu ca noi avem, astazi o alta nadejde si stim ca El ne va da inapoi ceea ce ne-a luat moartea! Pana atunci insa, ramanem cu durerea.

„Lasa-Ma, Petre. Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum”. Ajunge sa stim doar ca El este la lucru.

Poporul evreu striga catre Moise in Egipt: „Mai bine ne lasai in pace. Ne-ai facut viata si mai amara. Ne-ai nenorocit de tot.” Ce facea Domnul, ei nu puteau pricepe atunci. Nici Moise nu pricepea, dar el avea incredere in planurile Celui ce-l chemase.

Iov nu pricepea nici el de ce s-au abatut dintr-o data toate nenorocirile din lume asupra lui. Ii mor vitele, ii piere averea, se prapadesc copiii, il indeamna nevasta la rau, il judeca fara motiv prietenii …

„Lasa, Petre. Ce fac Eu, tu nu poti pricepe acum.”

Iov raspunde la toate cu increderea lui in Domnul: „Femeie, vorbesti ca o nebuna, cum sa blestemam pe Domnul. Ce, primim din partea Lui binele si sa nu primim si raul? Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Numele Lui fie binecuvantat.”

Dumnezeu nu lucreaza dupa mintea noastra. Daca ar fi facut atunci dupa mintea lui Petru, nu i-ar fi spalat picioarele si urmarea ar fi fost tragica: „Daca nu te spal Eu, nu vei avea parte cu Mine.”

Daca ar fi fost dupa mintea lui Petru, Domnul Isus nu ar fi murit pe cruce. Tine-ti minte ca Petru I-a spus: „Sa Te fereasca Dumnezeu sa nu Ti se intample asa ceva.” Daca ar fi fost dupa mintea lui Petru, noi n-am fi astazi aici cu nadejdea vesniciei si a iertarii.

Ce bine ca Dumnezeu nu face dupa mintea noastra. El face cum stie El ca este bine.

Inteleptul Solomon spune: „Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci si la ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa ca lumea sa se teama de El” (Prov. 3:14).

Ajunge sa stim ca Dumnezeu este prezent in ceea ce se intampla. „Aici este degetul lui Dumnezeu”, s-au plecat cu admiratie neputincioasa vrajitorii Egiptului.

Daca Dumnezeu este in moartea aceasta, atunci El stie ce face, chiar daca nu ne da astazi noua socoteala. Intr-o buna zi ne vom convinge ca ceea ce a facut El a fost cel mai bine.