Richard Wurmbrand
L-am gasit culcat in casa parintilor mei. Auzisem ca este putin bolnav si l-am intrebat: „Cum va simtiti?”

„Minunat!” mi-a raspuns, „Dumnezeu mi-a dat exact ce-i cel mai bun si mai potrivit pentru mine astazi. Daca altceva ar fi fost mai bun, Dumnezeu mi l-ar fi dat. Noi, care suntem rai ne straduim sa dam daruri bune copiiilor nostri. Dumnezeu, care este infinit in bunatate si putere, ne da in fiecare zi tocmai ceea ce este cel mai bun pentru noi.”

In 2 Februarie 1995, l-am gasit insa foarte bolnav. Tocmai ma intorsesem de la o sedinta din Ohio, cand am aflat ca nu putuse veni sa predice in lipsa mea, cum promisese in Duminica trecuta. Avea sa-mi spuna ca fusese pentru prima data cand nu se tinuse de cuvant. Uneori l-au dus pe o targa, dar tot s-a dus sa predice acolo unde a apucat sa promita.

„Am avut o seara foarte rea”, mi-a spus dansul, „A venit un director de-al misunii noastre din Cehia si mi-a povestit ce frumoase lucruri se petrec pe acolo. M-a apucat insa un fel de slabiciune si un fel de ameteala si m-am dus la culcare. Am vrut sa spun „Tatal nostru”, dar … crede-ma, pentru prima oara in viata mea nu mi-am putut aduce aminte cum incepe. Pur si simplu nu-mi puteam aduce aminte cuvintele …”

„Noaptea m-am simtit si mai rau. Inima a inceput sa bata de doua ori mai repede decat normal. Doctorul mi-a spus ca nu poate face nimic. N-am dormit toata noaptea si Bintea a vegheat si ea impreuna cu mine. La inceput a fost mai rau. Am simtit ca Diavolul se apropie de mine si ma ameninta: „Aha, acum vei merge tu la judecata. Inaintea lui Dumnezeu o sa iasa la iveala toate pacatele din viata ta. Acolo nu vei putea predica. Vei sta doar la judecata. Nu vei putea citi din cartile tale lui Dumnezeu. El stie toate. Va scoate la iveala tot ce ai facut rau si nu stie inca nimeni.”

„M-am nelinistit un pic, dar pe urma i-am spus: „Si ce daca. Este ceva foarte frumos si cu pacatele mele. Este scris: „Veniti sa ne judecam si de vor fi pacatele voastre rosii cum este carmazul, vor fi albe ca zapada.” Dumnezeu va face si din pacatele mele ceva frumos: vor fi albe ca zapada!”

Am incheiat astfel discutia cu Diavolul si m-am linistit. S-a lasat peste mine o pace adanca, adanca. Ne-am rugat impreuna cu Bintea si am spus: „Doamne, tu conduci miliarde de fiinte in univers si esti desavarsit in intelepciune. Ce sa-ti cer eu si ce sfat sa-ti dau? … La varsta mea este cam obraznic sa-ti cer sa mai fiu si sanatos. Spun doar atat: Cum vrei tu, ce vrei tu si cand vrei tu! Tu stii mult mai bine decat mine ce trebuie sa faci cu mine.”

Richard Wurmbrand
Si mie, ca si multor altora mi-a fost dat sa fiu luat cu asalt si surprins de „cuvintele sucite” ale fratelui Richard. Una dintre cele mai folosite expresii ale dansului, este si aceasta:

„Branzei, sa te fereasca Dumnezeu sa fii un pastor bun! …”

La o asa fraza nu gasesti de obicei raspuns si urmeaza un moment de pauza mirata.

„Sa nu fii doar bun. Cauta sa fii … excelent! Dumnezeu merita ceea ce este cel mai bun! Cauta sa fii excelent!”

Pe un perete al casei sale, am gasit satisfacut si originea acestei provocari adresate mai ales lucratorilor cu Evanghelia. Pe o bucata de lemn, frumos lacuita, se puteau vedea distinct urmatoarele cuvinte sapate cu migala: „Ceea ce suntem, este darul lui Dumnezeu pentru noi. Ceea ce devenim, este darul nostru pentru Dumnezeu!”

Richard Wurmbrand
Era prin 13 Mai 1995. L-am dus pe Beniamin Poplaceanu, pastor de la Sibiu si fost coleg drag de Seminar, sa-l intalneasca pe fratele Richard la el acasa. Impreuna cu noi a venit si Emil Cristea, un frate din Bellflower, indragostit de carti si pasionat de „zicerile” fratelui Wurmbrand.

„E bine ca-ti plac cartile, dar vreau sa-ti spun ceva”, a zis nenea Richard. „Nu uita ca numai Dumnezeu este Adevarul. Biblia este un adevar despre Adevar. O carte despre Biblie este doar un adevar despre adevar, despre Adevar, iar o predica inspirata de lectura unei carti este un adevar, despre un adevar, despre un adevar, despre Adevar! Nu te multumi doar cu cartile, cauta Realitatea ultima, pe Dumnezeu insusi. Sunt multi oameni care citesc carti, dar altceva este sa-L cunosti pe Dumnezeu; sa umbli cu El.”

Tot atunci, afland cu durere despre unele „ruperi” de Biserici, dansul a comentat oftand: „Se incurca oamenii in fleacuri si se cearta, daca ar umbla dupa lucrurile cele mai importante, nu s-ar intampla asa ceva. Se spune ca cineva si-a trimis fiul sa aduca o caldare de apa din ocean. Baiatul s-a dus si a facut intocmai. Cum pleca dinspre tarm, oceanul se tanguia cu zgomot: „Sarmanul de el, a venit la mine si a plecat doar cu o galeata de apa sarata … Eu am perle de mare pret, comori ascunse … si el s-a multumit sa plece doar cu apa sarata.”

„Oamenii nu stiu sa zaboveasca si sa caute frumusetea si comoara tainica din lucruri. Se cearta pentru fleacuri, cand in fiecare dintre ei locuieste Dumnezeu Duhul Sfant, au darurile minunate ale Duhului si au faptura cea noua facuta dupa chipul lui Dumnezeu!”

Pentru fratele Beniamin si pentru cei din Romania, mesajul a fost: „Cautati puncte de convergenta, nu de divergenta! Doar asa veti putea vesti Evanghelia impreuna cu Biserica Ortodoxa si cu toate celelalte Biserici din tara. Cand eram in inchisoare, am fost pus sa stau cu hoti si cu pungasi. Erau hoti, condamnati pentru jaf si talharie la drumul mare. M-am gandit cum sa le predic Evanghelia. Daca as fi inceput cu: „Dumnezeu a zis: „Sa nu furi”, nu m-ar fi ascultat nimeni si poate m-as fi ales si cu o bataie buna … M-am mai gandit un pic, m-am rugat si le-am zis cam asa: „Stiti ca Dumnezeu ii iubeste in mod special pe hoti? Este scris in Biblie. Intr-un loc in care Isus spune ca se va intoarce pe pamant, El a trebuit sa le explice cum va veni si putea sa aleaga orice comparatie: „ca un imparat”, „ca un judecator”, „ca un mare dregator”. El insa a preferat sa se compare pe Sine cu un … hot. Este scris ca El va veni „ca un hot, noaptea.”

Multe zile dupa aceea, hotii ma tot rugau sa le vorbesc si se laudau in gura mare: „Dumnezeu stie cum sunt hotii. El ne cunoaste pe fiecare!”

Cautati si voi lucrurile care va unesc cu ceilalti. Nu va grabiti sa vorbiti despre divergente.

„Eram in Japonia si m-a luat deoparte un proaspat misionar, care mi-a spus: „Eu sunt nou pe aici. Stii care sunt punctele de conflict intre religiile lor si crestinism? Spune-mi si mie, ca sa stiu cum sa predic.”

I-am raspuns direct: „Dumneata ai venit ca sa-i castigi pentru Christos sau ca sa te certi cu ei. Ce te intereseaza „divergentele” ? Cauta „convergentele” care sa te ajute sa stai de vorba cu ei.”

Richard Wurmbrand
Se intorsese tocmai din South Carolina, unde fusese invitat sa vorbeasca studentilor misionari de la International Christian Universit]. L-am gasit bucuros si multumit ca facuse o lucrare buna: „Nu stiu ce fac cei care conduc scolile astea misionare. I-am gasit pe cei de acolo total nepregatiti. E drept ca stiau bine greaca si ebraica, dar se pregateau sa mearga in tarile musulmane! … I-am intrebat: „Stiti sa vorbiti limba araba?” Nu stiau. „Dar cum sa rezistati la un interogatoriu si la tortura ati invatat?” Nici nu se gandisera la asa ceva. „Plecati intre necrestini fanatici. Sunteti gata sa muriti pentru Christos? Stiti ca El a spus: „Mergeti in toata lumea”, dar n-a adaugat si cum „sa veniti acasa”. Unii dintre voi s-ar putea sa nu se mai intoarca. Ati studiat ceva din vietile martirilor?” Majoritatea nici nu pusesera ochii pe o astfel de carte. Cred ca le-a prins bine vizita si mesajul meu. Saracii, plecau total nepregatiti pe campul de misiune.”

26 Septembrie 1998. L-am vizitat iarasi dupa ce m-am intors dintr-o excursie de o luna in Romania. Surprinzator, l-am gasit asezat la biroul de lucru si imbracat ca de oaspeti. Am inteles ca au vrut sa ne faca o „impresie”. N-am reusit insa sa-l intretinem decat aproximativ 45 de minute, dupa care a obosit si a trebuit sa-l lasam sa se odihneasca.

M-a rugat sa ma asez cu scaunul langa dansul si si-a dezlantuit sirul intrebarilor curioase: „Cum a fost in Romania? Ce fac fratii? Cum m-am simtit in biserici? etc.” I-am spus ca pretutindeni am vorbit despre dansul si ca am transmis predica pe care mi-o incredintase. Intr-o pauza a inceput sa cante o cantare invatata de mult si repetata mereu in ceasuri grele, cantarea celor care nu mai au nimic si nici nu-si mai doresc nimic, pentru ca-L au pe Domnul:

„De sus din slava senina Tatal priveste la noi
Ochiul Lui toate le vede;
Mai mult de-atat ce mai vrei? ”

Una din strofe are un continut magnific:

„Iar cand in ceasuri supreme
Nu stii nici ce sa-I mai cei
Domnul priveste la tine!
Mai mult de-atat ce mai vrei?”

S-a oprit din cantat, m-a privit o clipa si mi-a spus: „Asta este toata problema omenirii: Nu stiu ce este important. Alearga dupa nimicuri. Daca-L ai pe Dumnezeu … ce-ti mai trebuie? Omul are sansa extraordinara sa-L primeasca pe Dumnezeu in inima lui si sa se bucure de tot ce inseamna prezenta Lui in viata. Suntem cele mai fericite fapturi din univers! Ce ne-am putea dori mai mult?”