Ancorati in credinta

             Oare mai sunt minuni astăzi? De ce Dumnezeu nu mai lucrează cu așa putere precum în perioada apostolică? Duhul Sfânt a avut o implicare directă doar în primul secol al Bisericii creștine? Toate aceste întrebări îi frământă pe credincioșii sinceri care își doresc o trăire plăcută înaintea lui Dumnezeu.

            Această carte cuprinde mărturii din viața unor credincioși care au avut experiențe deosebite prin Duhul Sfânt. 

Chiar dacă uneori situațiile de viață par imposibile, prin lucrarea Duhului Sfânt cu putere în viața unor oameni, acele situații devin posibile. „Ancorați în credință” este titlul acestei cărți și totodată firul roșu al tuturor mărturiilor cuprinse în această carte. Cele mai grozave boli, la care nu s-au găsit soluții medicale, pot fi vindecate prin lucrarea Duhului Sfânt în contextul manifestării credinței celor afectați de situație și a slujitorilor lui Dumnezeu ce se implică. Persoanele ce-au ajuns sub influențe străine, pot fi eliberate prin puterea Duhului Sfânt, în Numele Domnului Isus Hristos. „Ungerea cu untdelemn”, așa cum este prezentată în Sfintele Scripturi poate avea un rol determinant în schimbarea din imposibil în posibil. Toate acestea sunt scrise în această carte cu scopul de-a edifica credincioșii și de-a impulsiona dorința următoarelor generații la o manifestare a credinței în viața de zi cu zi.

Prețul unei cărți este 30 lei.

Comanda de aici: ancoratiincredinta.ro

Patania magarului batran

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana.
Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.
Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematand…

Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati…

Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si… scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

http://www.cantececrestine.3x.ro

Tinta calatoriei

Un barbat se ducea intr-o statiune. Avea o multime de bagaje, asa incit prin gari intimpina tot felul de neplaceri. Intr-o gara a fost asa de suparat incit la intrebarea unui calator: „Unde mergeti, domnule?” isi pierdu rabdarea si injurind puternic, striga: „La dracu!” Un alt calator care era crestin, auzi acele cuvinte, merse dupa el si se aseza in acelasi compartiment. Dupa ce se linisti putin, crestinul incepuse vorba cu el.

Pe parcursul discutiei a gasit prilejul sa-i a-duca aminte de raspunsul dat, apoi il intreba: „Cind credeti ca veti ajunge la tinta calatoriei?”

Celalalt care se mai potolise putin, s-a rusinat de iuteala raspunsului. Marturisi deschis ca raspunsul lui grabit la urma urmei era adevarat si ca adevarata tinta a calatoriei a fost bine aratata in cuvintele spuse mai inainte.

Acesti doi oameni, care stateau fata in fata in acelasi compartiment, mergeau pe cai deosebite: unul mergea hotarit spre iad, iar celalalt avea o tinta sigura in cer. Unul se afla pe calea larga a pierzarii, iar celalalt pe calea cea strimta ce duce la viata vesnica. Si calatoria vietii noastre pe acest pamint trebuie sa duca in cer, sau in iad. Asa ca intrebarile cele mai insemnate pentru fiecare din noi sint: „Care este tinta calatoriei mele? Pe ce cale calatoresc?”

Daca esti pe calea pierzarii, te rog opreste-te si intoarce-te la calea care duce la viata vesnica. „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3.16). „Isus i-a zis: EU sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA” (Ioan 14.6).

Plimbarea cu taxiul

Acu douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin.
Cand am ajuns la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la parterul unei ferestre…
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau
de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca.
Dar am vazut prea multi oameni saraci care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la
usa.
Deci am mers si-am batut la usa. ” Doar un minut” raspunse o voce
firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea.
Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii ’40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-a mai locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu
gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi .
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
„Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?”zise ea. Am dus
valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie.
Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi
multumeasca pentru amabilitatea mea.
„Nu e mare lucru” I-am zis eu. ” Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie trat! ata”
” Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
” Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
„Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu rapid.
” Oh, nu conteza” spuse ea. ” Nu ma grabesc. Eu acum merg spre ospiciu…”.
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…
” Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea.”
Doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. „Pe ce ruta ati vrea sa merg?” Am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei locuiau cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata.
Cateodata ma ruga sa opresc in fata unora cladiri sau colturi de strada si statea acol! o in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: „Sunt obosita… Hai sa mergem.”
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.
Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa.
Femeia a fost asezata deja intr-un scaun cu rotile.
„Cat va datorez?”a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
„Nimic” am zis eu.
” Dar trebuie si tu sa te intreti.”
„Nu va faceti griji..sunt si alti pasageri” am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare.
Ea m-a strans cu putere..
” Ai facut unei femei in varsta un micut moment de bucurie” spuse ea.
„Multumesc.”
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o! usa se inchisese… Era ca si sunetul de
incheiere a unei vieti…
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE
AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR
AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!

O istorie biblica

Ultimii doi, care au ramas putin pe tarm si care tocmai voiau sa lege barca, s-au speriat atat de cat parama le-a scapat din mana si a cazut in apa.
Acum nu se mai auzea decat plescaitul linistit al valurilor care se spargeau de larm. Altfel, era liniste de tot, nefiresc de liniste.
Apoi – oamenii au tresarit de spaima – s-a auzit din nou – acel strigat infiorator! Este un animal? Un om?! Un urlet salbatic, un ras nebunesc…
Barbatii s-au oprit speriati.
Oamenii au ramas din nou nemiscati, s-au privit unii pe altii dezorientati… Numai primul din ei, pe care il numeau „invatatorul”, a pasit linistit inainte, de parca nu ar fi auzit nimic.
Atunci, de dupa coltul unei stanci, a aparut un baiat fugind – alb ca varul. A trecut in goana pe langa invatator – direct in mijlocul barbatilor.
– Indracitul! a strigat el. Indracitul! si apoi a alergat gafaind mai departe.
Din nou s-a asternut linistea. Barbatii s-au uitat dupa baiat. A alergat de-a lungul tarmului lacului – pana la o padurice de stejari, unde o turma de porci se balacea in balti sau manca cu mare galagie ghindele cazute pe jos.
– Ce s-a intamplat? l-a intrebat batranul pastor, care statea nemiscat pe o stanca.
– Indracitul! a strigat baiatul – inca gafaind. Pastorul nu a spus nimic, dar si-a apucat ciomagul…
Barbatii, care tocmai sosisera cu barca, l-au privit pe invatatorul lor. Acesta se apropia tot mai mult de stanca din spatele careia se auzise urletul ingrozitor.
Si apoi – barbatii s-au dat inapoi – apoi a navalit o aratare: o fantoma groaznica in acel. loc sinistru. Era un barbat gol. Pletele ii falfaiau nebune in jurul capului. In mana dreapta avea o piatra mare, de parca ar fi vrut sa omoare pe oricine i s-ar fi pus in cale. De incheietura mainii lui stangi atarna un lant rupt.
Dar toate acestea, barbatii abia au apucat sa le vada. Ceva ii forta parca sa-l priveasca pe omul salbatic direct in fata. O fata diavoleasca! in ochii tulburi se vedea manie satanica, chin de nedescris, pofta de fiara.
Acum, indracitul s-a napustit asupra invatatorului – si-a ridicat mana si mai sus, ca sa arunce piatra – ucenicii au tipat… atunci… s-a petrecut un lucru ciudat:
Invatatorul s-a oprit linistit. Indracitul a pus ochii pe tinta – apoi a tresarit… a dat drumul la piatra… si in momentul urmator a cazut ca un pom taiat la picioarele Invatatorului si a inceput sa scheaune ca un caine chinuit.
Atunci, barbatii au prins curaj si s-au apropiat. Barbatul salbatic se afla in genunchi inaintea Invatatorului si isi intindea mainile spre el, a rugaciune. Gura lui era inchisa. Dar – sinistru si infiorator – din gura inchisa s-a auzit un tipat:
– Nu! Nu! Nu ma chinui! Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu! Pleaca! Lasa-ma in pace! Pleaca odata! Nu ma chinui!
Unul din barbati si-a dus mana la barba carunta:
– Striga dracii din el. O, Doamne! Iadul este aici printre noi!
– Iadul este aici printre noi…, au murmurat ceilalti. Si apoi totul s-a petrecut uimitor de repede. Invatatorul a intrebat foarte aspru:
– Care-ti este numele?
– Nu avem nume. Dar suntem multi! O, atat de multi! au strigat demonii. Suntem o legiune! Si apoi au scancit: Avem nevoie de un loc unde sa locuim! Apoi, alt tipat ascutit: Porcii! Porcii!
– Fie! a spus Invatatorul maiestos. Apoi omul a cazut la pamant cu un strigat puternic. Se afla la picioarele Invatatorului ca mort.
In clipa urmatoare, din paduricea de stejari s-a auzit un tipat speriat. Cand barbatii au privit intra-colo, au vazut porcii fugind ca nebuni, lovindu-se de copaci, ingramadindu-se unii peste altii, tipand sinistru… si apoi… totul s-a petrecut atat de repede – cativa au inceput sa fuga spre gardul dinspre tarm. Acesta a cedat. A fost aproape comic sa privesti cum s-au aruncat porcii in lac. si de parca lacul ar fi avut puteri de atractie magice, toti ceilalti porci s-au rostogolit in lac. Zgomot mare, valuri inspumate… apoi s-a facut liniste. Numai in departare se auzeau strigatele baiatului, care fugea in urma batranului pastor spre sat…
Barbatii erau speriati. Apoi, cel cu barba a mai spus inca o data:
– Iadul este aici printre noi!
Dar atunci l-a intrerupt un barbat mai tanar.
– Da, dar El… – a aratat spre Isus – El este mai puternic decat iadul!
– El este mai puternic decat iadul, au murmurat ceilalli. – Da, si El il demasca pe diavol! a spus tanarul vesel. – Cum adica? a murmurat cel cu barba, pe care-l enerva putin faptul ca tanarul intelegea mai mult decat ei toti. Cum adica? Ai inteles tu, cumva, ce s-a petrecut aici?
– Desigur! a strigat tanarul. Diavolul poate numai sa distruga. Dar Invatatorul nostru – El poate sa vindece!
Si cu aceste cuvinte a aratat spre omul cel salbatic, care tocmai se ridica de jos si se uita in jurul lui ca un om trezit dintr-un cosmar. Si mai inainte ca cel cu barba sa poata sa spuna ceva, tanarul a alergat la omul gol si l-a acoperit cu mare grija cu mantaua lui. Rusinat si cu multumiri, omul s-a invaluit cu mantaua…
O ora mai tarziu se aflau cu totii in umbra stancilor si mancau proviziile pe care si le adusesera cu ei. Omul vindecat statea chiar langa Invatator. Nu spunea nimic. Se uita numai la El. Si pe fata lui complet schimbata se oglindea o bucurie fara margini.
Dintr-odata, s-au auzit voci. Si apoi au dat navala oamenii din sat. In frunte era chiar baiatul de la porci.
– Asta aici! a strigat si a aratat spre Invatator. In urma lui alerga gafaind un bogatas gras care se tanguia intruna:
– O, porcii mei! Porcii mei grasi si frumosi! si in spatele celor doi venea tot satul – strigand – gesticuland – razand – urland. Brusc, baiatul s-a oprit.
– Indracitul! a soptit mirat. asta e… asta e…, mai mult nu a mai apucat sa spuna.
Dar atunci, bogatasul gras s-a aruncat plangand la picioarele Invatatorului si i-a spus:
– Nu stiu cine esti. Dar te rog – pleaca! Pleaca! Pur si simplu l-a impins de pe locul lui: Dar pleaca odata! Pleaca! Tu, cel care mi-ai risipit averea! Pleaca!
Baiatul de la porci l-a tras de manta:
– Stapane! Priveste! indracitul este vindecat!
– Ei si! Porcii mei! O, porcii mei! a urlat bogatul furios si l-a impins pe baiat la o parte…
Dupa ce barca se desprinsese deja demult de tarm, baiatul de la porci tot se mai afla pe larm si privea barca in departare, cum se face tot mai mica.
– Ce fel de om este acesta?!
Apoi a simtit o mana pe umarul lui. A tresarit speriat si l-a vazut langa el pe omul vindecat:
– Vino, baiete! a spus el, sa mergem prin sate si sa povestim, ca Dumnezeu a trimis un Ajutor.
Apoi au plecat mana in mana si din nou linistea a pus stapanire pe tarmul lacului…

Este mai tarziu decat se poate crede?

Doi baieti au demontat orologiul familiei pentru a-i descoperi secretele. Dupa ce au examinat fiecare piesa componenta, l-au asamblat la loc. In timpul noptii tatal lor a fost trezit de zgomotul orologiului care a batut de 97 de ori fara sa se opreasca. „Marie, striga barbatul iritat catre sotia lui, trezeste-te! N-a fost niciodata atat de tarziu!”
Aceste cuvinte sunt la ordinea zilei in aceste vremuri tulburi. Civilizatia noastra va fi poate distrusa maine! Poate vom muri maine! Si chiar daca aceste evenimente nu se vor intampla, noi suntem astazi cu un an mai aproape de sfarsitul vietii noastre pe Pamant! Timpul fuge, ocazii de a face bine se pierd pentru totdeauna, unele familii isi vor pierde chiar proprii copii daca nu se trezesc! Cu adevarat nu a fost niciodata atat de tarziu!
Nu mai intarziati; momentul pentru a deveni crestin este acum!
„Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile?”