Oradea, 18.01.2002
Astorgoii si Entuziasmul
2 Timotei 3:1 Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2 Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie,
3 fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfrinati, neimblinziti, neiubitori de bine,
4 vanzatori, obraznici, ingimfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5 avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.
Romani 1:29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; Sunt soptitori,
30 birfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,
31 fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila.
O imagine a lumii noastre de 50 de ani incoace
Daca am incerca o traducere noua a textelor din Romani si Timotei 2, atunci ar trebui sa traducem unele cuvinte care ne intereseaza cam asa:
In vremurile din urma oamenii vor fi fara respect pentru vreo autoritate, fara sentimente naturale, greu de impresionat, greu de induplecat, fara respect…etc.
Ambele texte sint fascinante in original, fiind o lectie de stil din partea apostolului Pavel. Descrierea decandentei lumii in care traia precum si a generatiilor viitoare care nu anuntau nimic mai bun.
Acest mesaj este in urma a trei evenimente: o boala care m-a tinut la pat dindu-mi timp mai mult de cugetare, un post mai lung de televizor, o intilnire cu un prieten departat. In rastimpul de boala, dar mai ales dupa ce am sfirsit-o cu durerile si am simtit din nou bucuria de a trai normal, m-am intrebat de ce atita apatie in bisericile noastre, de ce atita lipsa de entuziasm pentru viata care este oricum asa de bogata si de frumoasa, avind atitea bucurii simple.
I. DESPRE BUCURIE, APATIE SI ENTUZIASM
Preliminarii si lamuriri
Apatie si Entuziasm sint doua cuvinte grecesti care numeau stari de spirit ideale, promovate de diferite scoli de gindire antice:
1. La sceptici, Aphateia insemna lipsa de suferinta, stare ideala care se obtine daca nu te atasezi de lucruri, pentru ca lucrurile nu sint oricum reale, si daca sint reale sint incognoscibile. Daca nu te atasezi de aceste lucruri, raplata este ataraxia, netulburarea, apatheia, lipsa de patimire si suferinta. A ajuns astazi sa insemne nepasarea.
2. La Platon, in dialogul Ion, Socrate vorbeste de Ion ca de un Entheosiasmos, adica de o putere divina care te pune in miscare la fel ca piatra magneziana, adica magnetul care atrage inelele de fier si le da puterea de a face si inelele acelasi lucru ca si piatra magnetica. Entuziastul este cel care este insuflat de zei, care este purtatorul unei puteri, a inspiratiei . A ajuns sa insemne astazi entuziasmul romantic, elanul vital al eroului gata de actiune si sacrificiu.
Asadar, apatia, stare de desprindere de cele lumesti, vazute, nu insemna deloc stare de nepasare, iar entuziasmul vechilor greci era mult mai aproape de definitiile pe care apostolul Pavel le da bucuriei inspirate de Duhul, decit de entuziasmul eroului din epoca romantica.
3. La apostolul Pavel apare in original in limba greaca un termen, astorgos termen care se refera la oamenii care si-au pierdut orice urma de afectiune naturala, fireasca, dragostea de tip STORGE, dragoste care face posibila relationarea noastra la familia apropiata.
Bucurati-va si iara-si zic bucurati-va – Entuziasmul crestinesc
Crestinismul nu are nimic de a face cu apatia sceptica, nici cu ataraxia, si nici cu entuziasmul de tip romantic.
Indemnul lui Cristos si a apostolului Pavel au fost la bucurie si entuziasm, dar la acea bucurie care vine din insuflarea Duhului pe care nu trebuie sa il intristam in noi. .
Bucurati-va si iara-si zic bucurati-va, spune apostolul inchis in lanturi. Paradoxal. Aici este vorba de altfel de pasiune, de un altfel de entuziasm.
CS. Lewis in ale sale Scrisori ale lui Zgindarila, sesizeaza ca ceva s-a intimplat cu bucuria crestina de ceva ani incoace, apoi Steinhard, reluind ideea in Jurnalul Fericirii incearca sa traga un semnal de alarma privitor la pierderea bucuriei elementare crestine. Care a devenit acreala deja.
Tot Noul Testament este plin de indemnuri la bucurie de vreme ce Mirele este cu noi si Duhul bucuriei ne locuieste.
II. INCEPUTUL SFIRSITULUI – VREMURILE DIN URMA
De 50 de ani incoace
Ce s-a intimplat insa cu Biserica lui Cristos, cea care ar trebui sa fie plina de entuziasm si in sens etimologic si in sens propriu chiar si in prigoane ca este apatica in toate sensurile? Ce se intimpla de citiva ani incoace ca predicile, cintarile si poeziile sint receptate cu tot mai putina emotie? Enoriasi si lucratori ne cufundam in programe si activitati care ne creeaza o falsa oboseala, pretext ideal pentru a ascunde lipsa de pasiune, de entuziasm.
Bifam activitatile religioase si plecam fara bucurie si participam la serviciile de inchinare cu tot mai putin entuziasm, batrinii nu mai au bucurie, tinerii nu mai au chef, adultii nu mai au pofta de prea multe. Aventurile misionare de pe vremea ratiilor de benzina si interzicerii manifestarilor publice sint lucruri deja uitate. Unii spun ca ar trebui sa avem din nou prigoana pentru a iesi din starea de lingoare si „balteala” generala despre care vorbea cu pasiune recent un coleg.
Care este cauza? O ALTA REALITATE
Nu pretindem ca am gasit diagnosticul final, piatra filozofala, cheia dezlegarii problemelor care ne framinta de cam 10 ani incoace pe unii, de 50 de ani pe altii.
Care este cauza reactiei atit de slabe la realitatea cotidiana, la normalitate, la actiunea zilnica?
Unul dintre raspunsuri poate fi: O ALTA REALITATE, o realitate virtuala, deformata, o pacaleala de autenticitate, o falsa participare la viata intermediata de un filtru care falsifica si deformeaza.
Orice dependent de droguri sau alcool stie ca pentru a obtine satisfatia de astazi, trebuie sa iei o doza mai mare ca ieri si miine bucuria va fi obtinuta de o supradoza. Ce placere mai poti gasi in apa dupa tuica, specialistii spun ca numai cu bere te mai poti drege.
De citiva ani incoace traim intr-o realitate inselatoare, intr-o camera cu oglinzi deformate, privind viata prin filtre de lumina si de adevar care functioneaza ca un drog si care in momentul in care cobori in realitate, realul, viata adevarata are gust de carton.
III. ASTORGOI- OAMENII VREMURILOR DIN URMA – TOT MAI MULTI – TOT MAI PUTINI
Asa cum precizam la inceput, de vreo 50 de ani incoace, o specie este pe cale de aparitie, o specie pe care in scrierea noastra o vom numi cu numele imprumutat de la apostolul Pavel, ASTORGOII, oamenii vremurilor din urma, carora sentimentele normale, naturale, mila, compasiunea, pasiunea, dragostea familiala. Astorgoii, oamenii care capata privirile sticloase imprumutate de pe ecranele televizoarelor.
Avem de-a face cu un fenomen in care o majoritate prefera sa se mute dincolo de viata reala, acolo unde incepe viata servita la filtru, strecurata ca nu te ineci cu prea multa autenticitate. Tatal minciunii a creat un nou sistem de a trai in minciuna, si-a rafinat sistemul prin care totul, chiar si ce este adevarat poate parea o mare minciuna, la fel ca in bilciul unde sint oglinzi deformate in labirintul cu sticle in care iesirile si chipurile sint toate inselatoare.
De o vreme incoace traim tot mai mult in viata pe sticla si tot mai putin in viata de dincolo de fereastra.
Avem tot mai multe emisiuni preferate si tot mai putine activitati preferate. Avem mai tot mai multi fani a tot felul de personaje si formatii, tot mai putini care au modele si invatatori sau maestrii la care sa mergi acasa.
Tot mai multi barbati pot sa se scoale la 3 noaptea sa urmareasca finalele in NBA sau cursele in direct de Fromula 1, prea putini mai sint amatorii unor nopti de veghe in rugaciune considerate plicticoase.
Tot mai multi care sint gata sa urmareasca interminabilele seriale ca Spitalul de Urgenta si ranile deschise de acolo, tot mai putini dispusi sa mearga intr-o vizita la spital de adevaratelea, pentru ca de pe ecran nu miroase a pansamente si a bolnav.
Tot mai multe femei sint gata sa petreaca in viata de familie a unor cadre de scena permanent aceleasi, mii de episoade de telenovele fara sfirsit, in care urmaresc personajele schimbind replici de un banal penibil, tot mai putine se bucura de scena casei lor in care se intimpla lucruri mult mai fascinante. Ba in ultimul timp au aparut emisiuni la care poti sta la nesfirsit sa privesti oameni ca si tine facind baie si mincind oua moi, asistind la spectacolul plictistor al vietii altora, pentru ca esti pacalit ca al tau este infinit mai lipsit de emotie.
Sotia nu mai traieste bucuria familiei si a casei pentru ca in telenovele este mai bine. Cum sa compari o viata de familie ca in telenovele cu viata ta de familie atit de putin palpitanta?
Sotul nu mai poate trai bucuria calma a mesei in familie pentru ca secretia de adrenalina este mai mare la meciurile de pe Eurosport, nu mai poate conduce cu 50 km la ora pentru ca a trait entuziasmul prin camera de pe masina lui Schumacher.
Tinerii nu mai traiesc bucuria de a face sport pentru ca au destul sport singeros pe ecranele de toate tipurile, fie de computer, fie de televizor,
Semanam cu animale haituite care vineaza repede mincarea pe la piata, somnorosi si cu ochii inrositi de uitat la televizor, nu ne mai putem privi vecinii in ochi in lift si ne enervam pe vinzatoarea care ne face sa pierdem episodul preferat datorita incetinelii ei. Ne culcam tirziu adormind in fata ecranului, ne sculam tirziu obositi de prea multe cite am aflat nu de cite am facut.
Si la boala tot ecranul este mingiiere. Lumea, comunitatea, biserica poate fi inlocuita cu o lume falsa care iti coboara in casa cind crezi ca vrei tu. Te duci sa duci cina la bolnavi si nici la rugaciune televizorul nu este oprit ca nu cumva sa se piarda ceva.
Ce bine ar fi sa avem televizoare pentru fiecare pentru sot, sotie si copii pentru ca telecomanda devine obiect de disputa cind se suprapun emisiunile preferate.
Nimeni nu mai citeste carti dintr-un capat in altul ca pe vremea cind cumparam cartite la pachet ca sa pui mina pe un roman bun, acum totul este pe casete video gata de inchiriat, totul este pe CD-uri, in forma digerabila. Copiilor nu le mai este motivata imaginatia de Jules Verne pentru ca au toate explicatiile din natura, toata viata le este sintetizata la Familia „DE CE” pe Fox Kids.
Copii invata sa citeasca, invata engleza, invata fara profesor si cu un terminal de sticla. Locul pedagogului din secolul trecut, al profesorului care dadea meditatii acasa este luat de tot felul de maimute care vorbesc de pe CD-uri.
Finalmente vom celebra lipsa Idealul este lipsa celuilalt, al aproapelui real si inlocuirea lui cu o intreaga lume, un univers constituit de comunitate informa DE DEPARTE, o lume in care copii nu vor mai vedea vaca bunicilor in mod real, ci numai la Animal planet, in care rasaritul soarelui il vedem doar pe Discovery, cui ar indrazni sa calatoreasca de placere i se ofera canalul Travel, este mai ieftin, alergarea se intimpla pe Eurosport, sederea la banca din fata portii ca prin Oltenia sau ziarul citit ca in Morometii este inlocuit de CNN si Euronews, iar biserica de TBN. Orice pentru oricine.
Cineva mi-a spus ca prefera sa stea sa se uite duminica dimineata pe TBN sau pe CBN pentru ca asculta o predica mai buna, isi bea ceaiul in liniste linga sotie, nu miroase nimeni a transpiratie linga el, ca la biserica, nu mai iese afara in frig si nici nu mai consuma benzina sau biletele de tramvai.
Tatal Minciunii ne ofera alternative mai comode, mai ispititoare pentru orice fata a realitatii prin tubul de sticla care se termina in fata ta. O proiectie de viata preparata cu grija si servita in portii care sa nu deranjeze sufletul.
Acum trei zile m-am intilnit cu un prieten, de departe. L-am intrebat ce efect a avut asupra lui 11 septembrie, fiind cetatean american, roman de origine emigrat de mai multa vreme. Mi-a spus ca, dureros, si constientiza faptul acesta, evenimentele l-au lasat destul de rece, pentru ca avea sentimentul de déja vu, se obisnuise cu imagini de acest fel, mai ales ca cei de la Hollywood le fac mult mai bine. Cu totii intr-un mod mai intens sau mai diluat am simtit acest lucru atunci, am avut senzatia ca nu este adevarat, ca este film, ca este un fel de Ziua Independentei.
Realitatea deformata intrata pe ecranele de sticla sau in ziare sau pe internet ne-a afectat dramatic capacitatea de reactie la realitatea cotidiana.
Accidentul, creierii imprastiati, oamenii striviti in caroserii nu ne fac sa ne gindim la granita dintre viata si moarte socul nu mai este destul de puternic, imaginile ne sint comune de la Reflectii Rutiere. Femeile de astazi lesina mult mai greu decit cele din secolul trecut de pe vremea domnului Goe si conduc mult mai bine. Simturile ni s-au atrofiat, sentimentele au palit in intensitate, avem singe tot mai rece. Pentru a motiva reactii normale, sentimente naturale este nevoie de ceva mult mai spectaculos, este nevoie de senzational, de stimuli tot mai puternici, de Surprize Surprize, de Iarta-Ma, de tot felul de improvizatii si teme cu variatiuni la viata, bine impanate cu dresuri regizorale si cu destul de mult sex ca doza sa fie destul de eficienta.
Ne miram ca doi romani din cinci sufera de depresii, cind, oricit ar fi omul de sarac, nu-si ia calorifer, dar isi ia televizor color?
Asa vom ajunge ca in 2020 bolile psihice vor ocupa in Romania locul I in topul bolilor care solicita atentie speciala, spunea Daniela Bartos, ministrul sanatatii in 24 nov.
Tot mai uscati, tot mai apatici, mai nesimtitori, mai greu de impresionat pentru ca dozele de viata pe care le luam de pe micul ecran sint stimulente prea puternice fata de care viata reala nu mai are nici farmec, nici emotie, nici culoare si nici gust. Emisiunile si filmele cu rotunde, triunghiuri si patrate ne condamna o intreaga generatie la a deveni NESIMTITORI, fara sentimente naturale, devenim ASTORGOI, oameni care simtim tot mai putin la ceea ce se intimpla linga noi. Asta poate fi calea sigura pentru a nu te apropia de cel cazut pentru a-l ridica, sa nu mai aperi pe cel batut. Asa nu mai este greu de inteles cum echipajul unei ambulante lasa un bolnav sa moara in strada cu perfuziile in miini si cum un copil moare abandonat de frig in tren.
Priviti la desenele animate pe care le urmaresc copii nostrii in care personajel nu vorbesc decit urlind, facind miscarii ample si exagerate, s-a dus vremea lui Tom si Jerry care se fugareau nevinovati, totul este la o alta dimensiune a miscarii, culorile se schimba repede, videoclipurile sint tot mai rapide.
O noua specie, cu picioare mai scurte, cu miini atrofiate cu sezutul lipit de fotolii, cu degete antrenate la pop-corn, dar cu ochi din ce in ce mai mari, pregatiti pentru noile ecrane plate, cu urechi mai fine pentru noile sisteme de sonoritare este pe cale de aparitie – ASTORGOII – NESIMTITORII, un nou neam, cei lipsiti de dragostea si sentimentele firesti din cauza dozelor prea mari de sentimente invalmasite pe ecran. Ne plingem de ca sintem inconjurati de nesimtiti de toate felurile, asta este noul pas in decadere, specie noua purtatoare a unui handicap cumplit, atrofierea INIMII, a sentimentului natural.
Ma intreb ce doza le va trebui copiilor nostrii pentru a putea sa le declansam lacrimi si impresii, daca noua ne trebuie doua ore de tot feul de Suprize ca sa lacrimezi.
IV. ANTIDOTUL
Care este solutia?
Scoaterea televizorului?
Nu este singura problema, mai este si computerul, mai este si ziarul.
Avem atitea canale de otrava care ni se scurg in case si care ne-au afectat de 50 de ani incoace toate reflexele emotionale. Sintem afectati mai mult decit am putea crede.
Care au fost solutiile de urgenta luate de biserici?
Aducerea distractiei si adrenalinei pe scena. Amvonul a fost condamnat la disparitie in unele biserici ceea ce arata o schimbare dramatica a modelelor eclesiale. In locul amvonului s-a nascut o scena cu jocuri de lumini, cu reflectoare, pentru alungarea plictiselii si apatiei, prin programe noi, prin predicatori noi, care predica din gluma in gluma si nu din verset in verset.
Predicatorul plin de autoritate cu voce profetica a fost inlocuit de tot felul de mascarici pe care ii putem vedea pe canalele de televiziune religioase, noi profeti facuti de manageri, impresari, machiori si regizori, nu de Duhul.
Noi masuri de decibeli, boxe si formatii, grupe de tot felul care inlocuiesc Cuvintul cu Sunetul, rostirea cu imaginea. Comunitati respectabile simt nevoia sa isi orneze sanctuarele cu ecrane uriase pe care sa proiecteze ilustratiile si mici filmulete relative la mesaj. Generatiile noastre nu mai pot asculta cuvinte mai lungi de 20 de minute, dar pot urmari imagini cite o ora si jumatate.
Unde sint Spurgeon si Wesley si Moody care nu aveau la dispozitie nici macar retroproiectoare?
Studiile biblice pe grupuri sau nu, indeletnicire fara prea multe emotii, a fost inlocuit de un fel de sedinte de vindecari, de un fel de spiritism sau de orice altceva pentru a crea senzatiile tari de care sintem privati altfel la biserica, binecuvintari de la Toronto sau de pe aiurea sint destinate sa emotioneze o generatie careia i s-a tocit capacitatea de a simti.
Biserica devine o mare scena pe care se intimpla lucruri care trebuie sa intre in competitie cu ce se intimpla pe micul ecran.
Vom incerca sa cautam impreuna, empiric, la risc un prim pas spre o posibila solutie pentru ca intr-un fel, nimic nu este nou sub soare si chiar pe vremea apostolilor oamenii erau in cautarea de noi senzatii, dupa ce razboaiele Romei se sfirsisera. Razboinicii romani, lacomi de realitatea cimpului de lupta au creat Circul si gladiatorii si poporul asta astepta: Circ si Piine. Grecii, nostalgici dupa vremea in care chiar se facea scoala in Academia lui Platon si Lyceumul lui Aristotel, au creat Agora in care discutau nimicuri, dornici doar de noutati.
Diavolul a fost dintodeauna specialistul crearii de INLOCUITORI pentru a te DISTRAGE (vezi Distractie) de la viata.
Deformarea este tot atit de mare ca si la copiii care se intoxica cu laptele de mama si nu pot incurgita decit laptele praf preparat special pentru ei. De cincizeci de ani incoace, simptomatic sintem lacomi de inlocuitori de tot felul, nu numai de musama in loc de piele si margarina in loc de unt, de cubulete de supa in loc de patrunjel, di de INLOCUITORI DE VIATA pentru insasi VIATA.
Problema noastra nu o rezolvam aruncind pe fereastra televizoarele, poate este un inceput sa incercam sa le controlam, pentru ca boala este mult mai intinsa. Deformarea si oferta de inlocuitori de realitate este mult mai subtila.
Probabil va trebui sa intervenim intr-adevar radical in programe si in viata si organizarea bisericii. Poate va trebui sa raspundem cu un alt chip, chipului veacului acestuia care incearca sa ne intre in biserica, dar pina la reforme instutionale intelepte si nu doar de forma, mai sint alte lucruri de rezolvat.
Probabil secolul urmator va trebui sa pregatim biserica pentru a vietui in catastrofa relationala fara a deveni biserica pe internet sau un fel de TBN adus la cote inimaginabile, un fel de biserica televizata.
Dar inainte de asta trebuie sa incepem cu citeva lucruri marunte: trebuie inceput cu restaurarea a ceea ce s-a stricat mai tare in urma acestei campanii a Celui Mincinos: capacitatea de a simti normal, de a reactiona normal la viata normala. Trebuie sa incercam sa reintram in viata normala, sa revenim cu picioarele pe pamant, sa incercam sa vedem viata de dincolo de ferestrele noastre asa cum este.
Incercati urmatoarele lucruri, par marunte si nu avem mai multe argumente decit experimentul, puteti sa incercati doar citeva:
1. Opriti pentru cel putin o saptamina televizorul, internetul, computerul, aparatele de radio, cam tot ce se baga in priza si face zgomot si aduce o altfel de viata in viata dumneavoastra. Asta va crea o liniste ciudata, neobisnuita si acest neobisnuit va crea crize. Gustul adevaratei vieti vi se va parea ca si gustul cafelei preferate pe care incercati sa o beti dupa ce ati mincat seminte de floarea soarelui sarate. Dezleaga legaturile robiei.
2. Sarbatoriti micile bucurii ale familiei. Daca tot s-a facut liniste, umpleti spatiul obtinut cu micile bucurii pe care de obicei le consideram poveri: scincetul copiluli de scutec, intrebarile nesfirsite ale copiilor de scoala. Abia acum, dupa ce ai inchis televizorul si indraznesti, ai curajul si vointa sa nu te mai uiti la Tinar si nelinistit, observi ca ai in casa un adolescent deja TINAR SI NELINISTIT care are nevoie de un prieten si de un maestru, are nevoie de un tata real, nu de un mare absent care se muta de pe fotoliu pe canapea in fata televizorului sau care nu se vede de ziar. Daca nu, se duce la internet si isi cauta pe situri prieteni si prietene. Bucura-te de obisnuit de lucuri mici care compun viata minunata. Viata nu este compusa doar din orele care trebuie sa se scurga mai repede pina incepe emisiunea preferata, iar copii sint doar obstacole in fata ecranului pe care trebuie sa ii fugarim inainte de pierde faza.
3. Reveniti la obiceiurile clasice, cum ar fi rugaciunea la masa cu totii, fara muzica si fara zgomot, fara a minca in fuga si fiecare pe unde apuca, reveniti la masa familiala comuna, chiar daca sint stiri. Rugaciunea cu copiii seara la pat, rugaciunea in genunchi, povestea de seara pentru copii, statul de vorba la cafea cu sotia.
4. Asculta povestile celor din casa. Revenirea la obiceiurile clasice te vor obliga sa petreci mai mult timp de relatie cu cei ai casei. Invata sa asculti cu atentie intimplarile banale de peste zi ale celor din casa, toate nimicurile care s-au intimplat sotiei tale in asa de putin fascinanta zi de spalat vase, aspirat, intins rufe pe balcon, ce au facut copiii la gradinita si la scoala. Nu este important chiar ce au facut, dar este important cum iti povestesc. Este un univers mai plin de surprize decit Discovery. Iti vei redescoperi sotia. Unii asa s-au reindragostit de sotiile lor dupa 20 de ani.
5. Entuziasmeaza-te, lasa-te entusiasmat de MULTUMIRE. Scriptura spune ca oamenii in vremurile din urma vor fi nemultumitori, pentru ca nu cistiga bucatariile promise la diverse emisiuni sau apartamentul in orasul tau sau masina de care au noroc altii. Multumeste pentru lucrurile simple pe care le ai deja, pentru BUCURIILE SIMPLE, pentru mersul simplu fara dureri reumatice, pentru aplecatul elastic sa te inchei la sireturi fara durerile de sciatica, mestecatul fara durerile provocate de afte, vederea fara dureri conjunctivale. Dupa o boala sau dupa un regim restrictiv, puscarie sau armata, tuturor ne vine pofta de viata si bucuria.
6. Fii atent la cei din jurul tau, cultiva-ti apropiatii. Un film te poate face sa uiti ca esti la televizor, altii pot deveni obstacole in calea actiunii care este pe ecran, te poti certa violent pentru a vedea emisiunea preferata. Scriptura ne spune ca oamenii vor fi atunci IUBITORI DE SINE. Inchide lumea care iti intra in viata pe alta parte pentru a te bucura de apropiatii pe are Dumnezeu ti i-a daruit ca sa nu te izbaveasca de iubirea prea mare de sine.
7. Renunta la tichete, cupoane, capace, etichete, bilete si decupaturi de trimis pentru a cistiga tot felul de lucruri la noroc si nemuncite. Ce ironie ar fi sa te faci de ris ca ai cistigat cine stie ce aparat de radio cu eticheta unei beri sau a unui pachet de tigari. Scriptura spune ca oamenii in vremurile din urma vor fi iubitori de bani si cistig murdar. Ai puterea de a te risca sa nu dea norocul peste tine, inchide-ti ochii si urechile cind pe la televizor te ispiteste trimiterea de capace de margarina pentru o bucatarie complet utilata. Este doar un exercitiu spiritual.
8. Regindeste-ti toata viata sociala. Fa-ti ordine in relatii – invita-ti prietenii nu numai sa vedeti serialul preferat impreuna, ci sa faceti o prajitura impreuna, la imbaierea copilului, la reparatia masinii impreuna, la un picnic in mijlocul naturii, nu doar la meciuri si emisiuni preferate. Gaseste forme de socializare care sa scoata din perspectiva televizorul. Trist, se inmpla sa ne viziteze prieteni dragi ca toti sa ne uitam pe fereastra de sticla care da in lumea diforma a minciunilor frumos ambalate. Ne uitam cu totii la televizor ca sa ne luam doza impreuna. Scrie scrisori vecinilor, reia invitatiile clasice din secolul trecut la ceaiuri cu dulceata din lumea lui Caragiale in care pina si domnul Goe era usor simtitoriu.
9. Regindeste intregul sistemul de autoritate in care te afli. Familie, Biserica, Societate, dezintoxicidu-te de felul in care iti vinde mass-media sistemul de autoritate de astazi. Scriptura ne arata in Timotei ca in vremurile din urma oamenii nu se vor mai supune nici unui fel de autoritate naturala, familiala, sociala. Mesajele pe care le primesc copiii dumneavoastra pe ProFM sint in genul ASCULTA-TI MUZICA SI N-ASCULTA DE NIMENI.
10. Fa acelasi lucru cu standardele morale si principiile. Fara limite, este lozinca lumii postmoderne in care traim. Traducind corect textul lui Pavel catre Timotei, aflam ca oamenilor din vremurile din urma li se va parea prea mult orice fel de limita morala, orice conventie sociala, orice ingradire a bunului simt natural. Revistele ca Avantaje sau chiar nevinovata Femeia au din ce in ce mai multe articole in care adulterul este o alternativa decenta, un fel de tratament de stress. Schimbarea partenerului este benefica, chiar eliberatoare. Renunta la revista preferata, chiar daca vei pierde reteta lunii pentru care si asa nu ai incrediente sa o prepari.
11. Evita scenele tari de orice fel la televizor, intra, daca vrei, in scenele tari din viata. O vizita la spital, la un azil de batrini ti-ar oferi mai multe istorii decit cele de la Surprize, surprize, la un orfelinat sau la un ospiciu, chiar in puscarie, daca ai acces, ai putea afla mai multe istorii si mult mai palpitante decit cele de la emisiunea Iarta-ma. O asemenea portie de viata reala te-ar ajuta sa gusti viata ta mai mult si sa te bucuri de normalitatea pierduta prin atacul mass-mediei asupra simturilor.
12. Du-te regulat la o biserica si fii consecvent si credincios fata de acest lucru. Sa nu ai doar o forma de evlavie in care ai bifat activitatile, implica-te activ in ceva, in orice, dar fa cu inima, cu tot sufletul ceea ce faci. Incearca sa nu ai activitati preferate doar
Si chiar de ar fi sa se internetizeze biserica, sa se eletronizeze fratietatea, sa fie mai comod stind la o slujba la televizor, revino la ceea ce ai invatat de la mama ta si bunica ta, Timotee, la lucrurile clasice, revino la VIATA INSASI.
Pastor Marius David Cruceru