ADMINISTRAREA TIMPULUI
Privind retrospectiv viata, am dori de multe ori sa fim din nou copii sau tineri pentru a lua totul de la inceput. Cu un sentiment de neimplinire, de insatisfactie, multi dintre noi ne simtim secatuiti de puteri in fata tuturor cerintelor vietii, iar gandul la viitor ne umple de o si mai mare neliniste. Cu mintea rascolita, probabil te intrebi: „voi fi capabil sa realizez ceva in anii ce vor urma?”. Totul depinde de modul in care am folosit fiecare luna, fiecare saptamana, fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut sau secunda. Probabil ca acum cea mai nimerita rugaciune este cea a psalmistului care spunea: „Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta!”(Ps. 90:12).
Timpul reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale „patrimoniului” pe care il avem in viata, iar controlul asupra timpului poate face diferenta dintre succes si esec. Asadar cum putem sa profitam la maxim de cele 24 de ore pe care le avem in fiecare zi? Care sunt deprinderile pe care trebuie sa le avem? Care sunt uneltele necesare unei administrari eficace a timpului? In acest articol am dori sa privim la patru pasi necesari in administrarea corecta a timpului:
¨ Identificarea valorilor;
¨ Stabilirea obiectivelor;
¨ Planificarea;
¨ Evaluarea.
1. Identificarea valorilor
A pierde timpul inseamna a pierde viata, iar a castiga timpul inseamna a castiga viata. Dar castigarea timpului este legata in mod direct de tipul activitatilor in care investim energie. Multi oameni traiesc o viata frenetica, plina de activitati diverse, insa toate acestea nu le garanteaza un final plin de satisfactie. Nu multimea activitatilor aduce cu sine implinirea, ci tipul acelor activitati. Asadar, nu are importanta numarul de ore lucrate cat ceea ce faci in acele ore. Se impune deci, o cantarire a valorilor. Astfel, activitatile pe care le prestam zilnic pot fi clasificate in functie de importanta, respectiv de urgenta pe care o cer. De cele mai multe ori, urgentele sunt evidente, cer o atentie imediata, dar adesea nu sunt importante. Pe de alta parte, activitatile importante, care nu sunt si urgente, cer mult mai mult efort pentru a fi demarate. Insa doar ele contribuie la implinirea obiectivelor si prioritatilor majore in viata. Mult timp este folosit pentru lucruri care nu cantaresc nimic in ochii lui Dumnezeu. Desi am putea gasi scuze pentru fiecare actiune intreprinsa, daca suntem sinceri, am vedea ca sunt unele chestiuni care nu fac altceva decat sa ne aglomereze in mod inutil viata. Pentru identificarea adevaratelor valori putem sugera cateva modalitati.
In primul rand, este necesar sa cunosti ceea ce este valoros in cantarul lui Dumnezeu. El spunea prin scrierea lui Isaia urmatoarele: „gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre” (Isaia 55:8,9). Ca si crestini care traim printre oameni lumesti putem sa fim afectati de filozofia lor de viata si, fara sa sesizam, incepem sa urmarim aceleasi interese meschine. De aceea a fost inspirat Pavel sa scrie : „tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca” (Filipeni 4:8). Cu parere de rau trebuie spus ca multi din cei ce se pretind crestini au inversat valorile si traiesc pentru ei insisi, ghidati de poftele lumesti. In acest sens este binevenit indemnul: „Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna placuta si desavarsita” (Rom. 12:2). Asadar, valorile reale sunt valorile lui Dumnezeu. Studierea Scripturii ne poate ajuta sa vedem ca ajutarea celor nevoiasi, rugaciunea, slujirea altora, vestirea Evangheliei se numara printre acele lucruri apreciate de Dumnezeu.
Un alt mod de a identifica valorile este testul timpului. Daca ceva este valoros si peste 100 de ani sau mai mult, atunci cu adevarat acel lucru sau acea activitate trebuie sa capete atentia cuvenita. Dupa ce vei muri, va ramane ceva din toata truda ta? Sau, in vesnicie va cantari greu zbaterea ta de acum? Apostolul Petru avea o dorinta arzatoare care si-a exprimat-o astfel: „Imi voi da osteneala dar, ca si dupa moartea mea sa va puteti aduce aminte de aceste lucruri” (2 Petru 1:15). Ai ceva pentru care se merita sa depui un efort considerabil? O persoana a afirmat ca: „daca nu ai o cauza pentru care sa fii gata sa-ti dai chiar si viata, atunci existenta ta este fara sens”.
2. Stabilirea obiectivelor
Un pas foarte important in a castiga controlul asupra timpului este stabilirea obiectivelor. Toate obiectivele pe care ni le stabilim in viata trebuie sa rezulte din valorile pe care ni le-am definit. Trecand in revista toate lucrurile si actiunile pe care le consideram importante trebuie sa alegem ceva care se preteaza cel mai bine capacitatilor, talentelor si maturitatii noastre. Se cere aici calauzire din parte lui Dumnezeu. Numai asa vom fi capabili sa descifram tipul de activitate pe care trebuie s-o facem, iar daca vrem sa realizam cu adevarat ceva ii vom face loc intre prioritati. Nu putem sa facem mai multe lucruri bine. De aceea se impune o cristalizare a gandirii, urmata de un efort sustinut in realizarea a ceea ce ne-am propus. Cineva spunea ca : „daca tintesti aiurea nimeresti aiurea”. Avand in minte un obiectiv concret vom putea spune „nu” la ceea ce este nesemnificativ. Aici se potriveste zicerea ca: „Cel ce spune mereu „da” devine un nimeni”.
Domnul Isus a venit in lume cu un obiectiv specific, clar, unidirectionat, acela de a sluji si de a-si da viata ca rascumparare pentru noi. Numai asa a putut sa exclame in final: „s-a ispravit!” Tu, ca si crestin, ce obiective ai pentru anul ce vine? Sugeram cateva obiective rezonabile: sa conduci un suflet la Hristos, sa citesti Biblia in intregime intr-un anumit interval, sa vizitezi cateva persoane bolnave, sa ajuti periodic o familie nevoiasa, sa vizitezi pe cei care ar avea nevoie de incurajare, mangaiere, etc.
3. Planificarea
In cartea profetului Isaia gasim scrise urmatoarele: „dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese” (Isaia 32:8). Un om intelept planifica cu minutiozitate etapele concrete pentru atingerea unui obiectiv. Nici un invatator sau profesor nu preda la voia intamplarii, ci urmeaza o anumita programa de lucru. Noi crestinii trebuie sa fim de asemenea foarte ordonati. Apostolul Pavel a fost extrem de ordonat in ceea ce lucra. Astfel, pe cand isi lua ramas bun de la prezbiterii din Efes, el spune urmatoarele: „va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fapte 20:27, 28). Asta presupunea faptul ca marele apostol avea un anumit set de invataturi pe care-l transmitea cu atentie fiecarei biserici nou infiintate. De fapt, orice epistola paulina este structurata logic, subliniind ca acest invatator opera cu anumite doctrine in mod sistematic. Acesta este un bun model pentru noi, lucratorii de astazi. Nu este corect sa lucram haotic deoarece Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al randuielii (1 Corinteni 14: 33). Asa cum o gospodina buna isi aranjeaza timpul pentru a realiza toate treburile casnice (Prov. 31:15, 16,25), tot asa un credincios trebuie sa planifice. Unor crestini li se pare nespiritual sa planifice, ripostand ca ei umbla calauziti de Duhul lui Dumnezeu. Sa nu uitam insa ca acelasi Duh al lui Dumnezeu a participat la creatie si totul a fost facut in mod ordonat, logic, conform planului lui Dumnezeu. Iar daca Dumnezeu a avut un plan bine elaborat inca din vesnicie, cine suntem noi, care ne dovedim a fi atat de imperfecti si uneori incapabili de a ispravi lucrarea, sa nu planificam? Mai degraba lenevia sau teama de a ne asuma anumite responsabilitati in intervale de timp precise ne fac sa nu planificam. De asemenea rusinea de a nu duce la indeplinire acele lucruri ce ni le propunem ne face sa batem in retragere cand este vorba de planificare. Asadar, timpul folosit cu intelepciune cere planificare si timpul care da cele mai mari rezultate este acela investit in planificare.
4. Evaluarea
Cand Dumnezeu a finalizat procesul creatiei „s-a uitat la tot ce facuse si iata ca toate erau foarte bune” (Gen. 1:31). Pavel, fiind la sfarsitul activitatii sale, a spus: „M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da Domnul…” (2 Tim. 4:7,8). Domnul Isus a spus: „am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4). Pentru ca la finele vietii sa poti rosti ceva identic, trebuie sa inveti sa evaluezi sau sa te auto-evaluezi in repetate randuri in modul cel mai realist posibil. Ce am facut pana acum si cum am facut? Cum se putea face mai bine? Unde pot indrepta ceva? Acestea sunt cateva intrebari care te pot ajuta sa iti corectezi lucrarea in asa fel incat sa nu fi alergat in zadar. Domnul sa ne binecuvanteze pe toti in noul an cu realizari sfinte spre slava Lui!
Daniel Grigoriciuc