INTELEPCIUNEA CELOR CE NU SE IMBATA

INTELEPCIUNEA CELOR CE NU SE IMBATA

(textul face parte din cartea „Chemare la intelepciune” – un studiu in cartea Proverbelor)

Iunie 1999. Adunati in sedinta solemna a Conventiei de la Atlanta, Georgia, delegatii bisericilor baptiste din Conventia de Sud au votat pastrarea interdictiei de a consuma alcool in randul tuturor membrilor. M-am intrebat: „Mai este oare nevoie de o astfel de „recomandare”? Stiam ca America s-a luptat cu alcoolul in timpul celebrei „prohibitii” si, ca societate a pierdut batalia. Dar bisericile? Este oare nevoie sa spui celor din biserici ca alcoolul nu este frate bun cu sfintenia?

Mi-am amintit atunci ca problema nu e noua. Biserica crestina a avut intotdeauna de luptat cu betia. Apostolul Pavel le scrie celor din Corint:: „Fiindca atunci cand va adunati la masa, fiecare se grabeste sa-si ia cina adusa de el, inaintea altuia; asa ca unul este flamand, iar altul este beat” (1 Cor. 11:21).

„Realizarile” alcoolului

„Sunt cel mai mare criminal din istorie.
Am ucis mai multi oameni decat toate razboaiele lumii.
I-am transformat pe oameni in brute.
Am adus nefericire in milioane de camine.
I-am redus pe multi tineri promitatori la nivelul unor epave deznadajduite.
Am rostogolit la vale multimi nenumarate.
I-am distrus pe cei slabi si i-am slabit pe cei tari.
I-am inebunit pe cei intelepti si i-am transformat pe nebuni in saltimbancii lumii.
Cei nevinovati si neincercati imi cad lesne prada.
Nevasta parasita ma cunoaste bine si nu le sunt strain copiilor care n-au de mancare.
Parintii care si-au coborat tristi in mormant perii albi mi-au simtit muscatura.
Am ruinat milioane si, nesatios, ma arunc flamand sa inghit inca altele, si mai multe.
Numele meu este: ALCOOL!”

Betia este o forma de nebunie voluntara.

Pentru un om, ca si pentru o natiune, una din cele mai mari inselari de sine este sa creada ca poate ajunge la fericire prin … betie!

„Vinul este batjocoritor,
bauturile tari sunt galagioase;
oricine se ’mbata cu ele nu este intelept” (Prov. 20:1).

Iata ce a scris un medic despre bautura: „Alcoolul face nasul rosu, ochii vineti, ficatul cenusiu, noptile albe, zilele negre, inima albastra si viitorul … intunecat.”

Betia este pagubitoare

Betia si prosperitatea nu stau deobicei la aceiasi masa. Saracia nu duce la betie fara consimtamantul celui in cauza, dar betia duce la saracie, fie ca ne place sau nu:

„Nu fi printre cei ce beau vin,
nici printre cei ce se imbuiba cu carne.
Caci betivul si cel ce se deda la imbuibare saracesc,
si atipirea te face sa porti zdrente” (Prov. 23:20-21).

Bautura ta duce la castig … pentru spitale, pentru ambulante, pentru soferi, pentru doctori, pentru cadre medicale, pentru avocati, pentru salariatii de la morga si pentru gropari.

Betia este degradanta

Alcoolul conserva fiintele moarte, dar le ucide pe cele vii. Demnitatea nu poate fi conservata in alcool. Dupa cum observa cineva: „Carciumarului ii sunt tare dragi betivii, dar nu-i vrea ca gineri!” si „Carciumarul nu se poate lauda cu cei mai buni clienti ai lui!”

Cartea Proverbelor contine o descriere extraordinar de precisa a manifestarilor caracteristice alcoolismului. Ea contine:

(1) Un sentimentalism exacerbat si o stare de confuzie a ratiunii:

„Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftarile? Ale cui sunt neintelegerile?
Ale cui sunt plangerile? Ale cui sunt ochii rosii?
Ale celor ce intarzie la vin,
si se duc sa goleasca paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin cand curge ros
si face margaritare in pahar;
el aluneca usor,
dar pe urma ca un sarpe musca
si inteapa ca un basilisc” (Prov. 23:29-32).

(2) Relativism moral, lipsa de discernamant si caraghioasa logoree verbala:

„Ochii ti se vor uita dupa femeile altora,
si inima iti va vorbi prostii” (Prov. 23:33).

(3) Alterarea simtului de orientare si pierderea coordonarii motorii:

Vei fi ca un om culcat in mijlocul marii,
ca un om culcat pe varful unui catarg” (Prov. 23:34).

(4) „Delirium tremens” (o stare de delir):

„M-a lovit … dar nu ma doare! …
M-a batut … dar nu simt nimic!
Cand ma voi trezi? Mai vreau vin!” (Prov. 23:29-35).

Betia este inselatoare

Un alcoolic traieste intr-o continua „inselare de sine.” Majoritatea celor ce ajung prada betiei nici nu-si dau seama de aceasta. Ei se cred in continuare „stapani pe situatie” si oricand in stare sa … se abtina. Un alcoolic nu este unul care bea prea mult, ci unul caruia i se pare ca intotdeauna bea prea putin!

Exista un pasaj care, cel putin aparent, justifica consumul de bauturi alcoolice. Este vorba de cazul celor care au nevoie de un „anestezic” pentru viata, de cei necajiti si amarati care trebuie sa-si uite starea si sa se refugieze intr-o lume a iluziilor bahice. Cei care intind repede mina la cabinetul de medicamente pentru somnifere si calmante n-ar trebui sa-i condamne prea aspru pe cei care „se anesteziau” in trecut cu ceea ce le era la indemina:

„Dati bauturi tari celui ce piere,
si vin celui cu sufletul amarat;
ca sa bea si sa-si uite saracia,
si sa nu-si mai aduca aminte de necazurile lui” (Prov. 31:6-7).

Betia nu este insa decat o solutie temporara. Nimeni nu poate fi beat toata viata. Avem datoria sa dam fata cu realitatea si sa ne straduim sa ne facem o soarta mai buna. Celor ce beau ca sa-si inece necazul trebuie sa li se spuna ca el stie sa inoate! Ne vom intalni mereu cu el pe „tarmul de a doua zi dimineata”!

Paharul de vin ii spuse sticlei de sampanie: „Stii, n-oi fi eu prea dus la scoala, dar ceva matematica tot stiu sa fac! Adun necazuri pe capul omului, scad banii din buzunarul lui, ii inmultesc necazurile, ii impart averea cu carciumarii, asa ca nu-i mai ramane decat o fractie din ce-a castigat, iau dobanda din munca lui si ii reduc sansele de sanatate si viata lunga.

Bauturile alcoolice In Biblie

In prescriptiile jertfelor

Desi pare surprinzator, in timpurile biblice, vinul a facut parte din elementele jertfelor mozaice: ” … iar vin pentru jertfa de bautura la arderea de tot sau la jertfa sa aduceti un sfert de hin de fiecare miel. … si sa faci o jertfa de bautura de o treime de hin de vin, ca dar de mancare de un miros placut Domnului” (Num. 15:5,7).

In interdictiile slujbelor preotesti

Lui Aaron si preotiei le-a fost ceruta abstinenta: „Tu si fiii tai impreuna cu tine, sa nu beti vin, nici bautura ametitoare, cand veti intra in cortul intalnirii, ca sa nu muriti: aceasta va fi o lege vesnica printre urmasii vostri” (Lev. 10:9).

In interdictia pentru Nazirei

Orice „nazireu”, adica orice om inchinat lui Dumnezeu traia sub interdictia consumului de bauturi alcoolice: ” … sa se fereasca de vin si de bautura imbatatoare” (Num. 6:3).

Un astfel de om a fost Samson: „Tu … vei naste un fiu; si acum sa nu bei nici vin, nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele maicii lui, pana in ziua mortii lui” (Jud. 13:7).

In practica sociala

Orientalii beau un fel de bautura racoritoare compusa dintr-o parte vin si patru pana la sapte parti apa. In felul acesta, apa este, intr-o oarecare masura, purificata prin actiunea alcoolului din vin. De la bautura pentru sete insa, drumul spre betie era foarte usor.

„Nimeni, dupa ce a auzit cuvintele legamantului acestuia incheiat cu juramant, sa nu se laude in inima lui si sa zica: „Voi avea pacea, chiar daca as urma dupa pornirile inimii mele, ai chiar daca as adauga betia la sete” (Deuteronom 29:19).

In vremurile biblice, cuvantul „vin” nu desemna neaparat aceiasi bautura de astazi. Fermentarea naturala produce maximum 14% alcool. O proportie mai mare de alcool ar distruge chiar drojdia care-l produce. Bauturile moderne cu un continut de pana la 50% alcool sunt rezultate in urma inghetarii si a distilarii, tehnologii necunoscute in vechime. In teritoriul Israelului, vinul nu putea contine mai mult de 8% alcool din cauza continutului redus de zahar din zeama strugurilor, Evreii nu aveau trestie de zahar cu care sa-l indulceasca.

Cand vorbeste despre vin, Vechiul Testament foloseste doi termeni:

(1)”Tiros” este folosit de 38 de ori si denumeste sucul de struguri sau „mustul” nefermentat. In Ioel 2:24, Osea 9:2 si Proverbe 3:10 ni se spune ca acest „tiros” umplea teascurile, deci era inca proaspat.

(2) „Yayin” este folosit de 153 de ori si denumeste vinul fermentat, dar cu un procentaj redus de alcool.

In viciile fiilor neascultatori pedepsiti cu moartea

„Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care n-asculta nici de glasul mamei lui, si nu-i asculta nici chiar dupa ce l-au pedepsit, tatal si mama sa-l ia si sa-l duca la batranii cetatii … Sa spuna batranilor cetatii lui: „Iata, fiul nostru este neascultator si indaratnic, n-asculta de glasul nostru, si este lacom si betiv. … sa-l ucida cu pietre, si sa moara” (Deuteronom 21:20-21a).

In „caderile” celor alesi

Pe paginile Bibliei sunt o sumedenie de tragedii „’nmuiate in bautura.”

Imediat dupa potop, Noe „a baut vin si s-a imbatat” si si-a dezgolit rusinea inaintea fiilor sai. Ratacirea lui a dus la blestemarea unuia dintre cei copii ai sai: Ham.

Fetele lui Lot, si-au imbatat tatal si l-au facut astfel partas faptelor lor rele (Gen. 19:32). Din acest incest vinovat s-au nascut Moab si Amon, dusmani istorici ai Israelului.

In condamnarile profetilor

Ca imparat al lui israel, Solomon a stiut ca betia nu face casa buna cu chibzuinta. El recomanda moderatia:

„Ferice de tine tara, al carei imparat este de neam mare, si ai carei voievozi mananca la vremea potrivita, ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie!” (Eclesiastul 10:17).

Vai! Aceasta recomandare a fost prea rar pusa in practica. Excesele celor din Israel au trezit mania divina. Profetul Isaia striga din partea lui Dumnezeu:

„Vai de cei ce disdedimineata alearga dupa bauturi ametitoare si sed pana tarziu noaptea si se infierbanta de vin” (Is. 5:11).

„Vai de cununa ingimfata a betivilor lui Efraim, de floarea vestejita, care este stralucirea podoabei sale, pe culmea vaii manoase a celor ce se imbata!” (Isaia 28:1).

Chiar si preotii sunt condamnati pentru betie:

„Dar si ei, se clatina de vin, si bauturile tari ii ametesc; preoti si prooroci sunt imbatati de bauturi tari, sunt stapaniti de vin, au ameteli din pricina bauturilor tari; se clatina cand proorocesc, se poticnesc cand judeca” (Isaia 28:7).

Iata ce zice Naum:

„Caci vor fi ca niste manunchiuri de spini incilciti, si tocmai cand vor fi beti de vinul lor, vor fi mistuiti de foc, ca o miriste de tot uscata” (Naum 1:10).

In interdictia data urmasilor lui Recab

Este greu sa gasesti un pasaj in care bautura devenita betie a dus la ceva bun. De aceea, unii reformatori ai propriilor lor familii au interzis cu desavarsire consumarea bauturilor alcoolice: „Noi nu bem vin! Caci Ionadab, fiul lui Recab, tatal nostru, ne-a dat urmatoarea porunca: „Sa nu beti niciodata vin, nici voi, nici fiii vostri” (Ieremia 35:6).

In minunile Domnului Isus

Paradoxal, cea dintai minune-semn mesianic facuta de Domnul Isus s-a produs la o nunta si a constat in … transformarea apei in vin! fara indoiala ca mama Domnului Isus a fost invitata la o nunta destinata sa se transforme intr-o … betie. Observati din textul din Ioan 2 cateva lucruri:

(1) La nunta aceea lumea venise sa se imbete. In Cana, nu s-a terminat mancarea, ci vinul. Asta spune ca cei prezenti acolo erau departe de a practica abstinenta! Obiceiul amintit in versetul 10: „Orice om pune la masa intai vinul cel bun; si, dupa ce oamenii au baut bine, atunci pune pe cel mai putin bun”, ne arata ca, la astfel de nunti, vinul era consumat pana ce oamenii isi pierdeau capacitatea de a mai face deosebire intre vinul bun si vinul mai putin bun.

(2) La nunta aceea, mama i-a cerut lui Isus sa rezolve problema unor betivi. „Nu mai au vin”, a zis ea. Daca ar fi fost intr-una din bisericile noastre, Domnul Isus ar fi raspuns: „Foarte bine, si asa Eu sunt impotriva bauturii si va voi invata cu aceasta ocazie ca nu este bine sa bei vin!”

(3) Domnul Isus a schimbat apa in vin! Apoi a baut probabil impreuna cu ucenicii sai alaturi de toti ceilalti.

Este fapta Domnului Isus un certificat pentru justificarea betiei noastre. Bineinteles ca nu! Este insa incontestabil ca Domnul Isus si ucenicii au baut vin ca si toti ceilalti contemporani ai lor. Pana si in seara ultimei „Cine Pascale”, conform prescriptiilor ceremoniale, vinul a fost si el prezent la masa. tinand paharul in mana, Domnul Isus a anuntat o vreme in care acest rod al vitei va fi consumat chiar si in reinoita Imparatie viitoare:

„Va spun ca, de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei, pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu” (Mat. 26:29).

Rodul vitei va fi si el rascumparat din „robia stricaciunii” si va fi iarasi desfatarea noastra in vremea Imparatiei viitoare a lui Dumnezeu.

„Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor pe muntele acesta un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite” (Isaia 25:6).

Recunoscand practicarea consumului de vin, Noul Testament pastreaza interdictia abuzului de bauturi alcoolice, plasand-o in conflict direct cu trairea unei vieti de plinatate spirituala: „Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh” (Efes. 5:18). Viata crestina nu face casa buna cu betia.

Betia apartine trecutului pacatos

„Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor, si ati trait in desfranari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite. De aceea se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei la acelas potop de desfrau, si va batjocoresc …” (1 Petru 4:3-4).

Betia este dovada trairii „in firea pamanteasca”

„Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, … pizmele uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (Gal. 5:19-21).

Betia este un subiect de disciplina bisericeasca

„Ci v-am scris sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate” totusi este curvar sau lacom de bani sau inchinator la idoli sau defaimator sau betiv sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati” (1 Corinteni 5:11).

Betia trebuie lepadata de cei ce-L asteapta pe Domnul

„Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne desbracam dar de faptele intunerecului, si sa ne imbracam cu faptele luminii. Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Isus Christos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele” (Rom. 13:11-14).

S-ar putea ca betia sa nu te scoata din Biserica, dar ea te va tine cu siguranta afara din Imparatia lui Dumnezeu!

„Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, … nici betivii, … nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:9-10).

Un sfat pentru betivi

William Pen, intemeietorul Pennsylvaniei, cauta din rasputeri sa-l convinga pe un betiv sa se lase de bautura. „Vreau, domnule, dar nu pot! Cum sa fac?”
„Este la fel de simplu ca si intinderea degetelor de la mana!”
„Cum asa? Invatati-ma si, pe cinstea mea, va promit ca voi face!”
„Iata cum: ori de cate ori vezi in mana ta un pahar sau o sticla cu bautura, intindeti repede degetele inainte ca sa duci la gura! N-ai sa te mai imbeti niciodata!”
Amuzat de simplitatea planului, victima betiei a plecat zambind. S-a hotarat sa incerce si … a reusit!

Asemenea lui William Pen, conducatorii bisericilor evanghelice din Romania au ales sa recomande abstinenta de la orice fel de consum al bauturilor alcoolice ca un leac impotriva abuzului social care a dus la prabusire morala, la saracie si la ruina personala.

www.roboam.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *