Un Exercitiu de Uimire
Afirmatii ale scriitorilor ortodocsi referitoare la misterele profunde ale credintei crestine.
Transcendenta lui Dumnezeu
Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umana. Daca ar putea fi cuprins, atunci El nu ar mai fi Dumnezeu.
— Evagrius din Pontus (a.d. 399)
Intr-o buna zi, cativa dintre frati au venit sa-l vada pe Parintele Anton, printe ei fiind si Parintele Iosif. Dorind sa-i puna la incercare, batranul a amintit un text din Scriptura si i-a intrebat ce inseamna textul respectiv, incepand cu cel mai tanar. Fiecare a explicat textul cum stiau mai bine. Totusi, batranul le-a spus tuturor: „Inca nu ati gasit raspunsul.”
In cele din urma, se adresa Parintelui Iosif, spunandu-i: „Tu ce anume crezi ca spune acest text?” Acesta raspunse zicand: „Nu stiu.” Atunci Parintele Anton a spus, „Cu adevarat Parintele Iosif a gasit calea, pentru ca el a spus: – Nu stiu -.”
—Zicerile Parintilor din Desert (secolul al-VI-lea)
Imagineaza-ti coama ascutita a unei stanci abrupte. Acum inchipuie-ti ce ar simti o persoana care si-ar pune piciorul pe coama acestei stanci, si uitandu-se in jos in prapastie, nu ar vedea nimic pe ce sa se sprijine sau de care sa se agate.
Aceasta este ceea ce cred ca sufletul experimenteaza, atunci cand trece dincolo de limitele sale din planul material, in cautarea si in incercarea de a gasi ceea ce nu poate fi masurat si care exista din vesnicie. Pentru ca aici, nu se poate tine de nimic, nici de un loc, nici de un loc in timp, nici de o masura sau de orice altceva; mintile noastre nu pot cuprinde sau intelege acest lucru.
Iar astfel, sufletul, alunecand la fiecare punct de care nu poate fi prins, devine ametit si perplex, intorcandu-se inca o data la ceea ce ii este asemanator, multumit sa cunoasca macar putin despre necunoscut, care este complet diferit de natura lucrurilor pe care acesta le cunoaste.
—Gregory din Nyssa (aprox.a.d. 395)
Taina intruparii
Dumnezeu a devenit om pentru ca oamenii sa poata deveni dumnezei.
—Atanasie (a.d. 373)
Cel care nu poate fi atins de nimeni este prins in stramtoare;
Cel care il elibereaza pe Adam de blestem este legat.
Cel care incearca inimile si gandurile adanci ale omului este adus pe nedrept la judecata;
Cel care a inchis abisul este luat prizonier.
Cel care a inchis abisul este luat prizonier.
Cel in fata Caruia puterile cerului stau tremurande, sta inaintea lui Pilat;
Creatorul este lovit de mainile creatiei Sale.
Cel care vine sa judece vii si mortii este condamnat pe cruce.
Distrugatorul iadului este pus intr-un mormant.
Oh,Tu care induri toate aceste lucruri in iubirea Ta cea mare, Cel care ai salvat omenirea de blestem,
Oh indelung rabdatorule Domn, glorie Tie.
—liturghia Vespers pentru Vinerea Mare
Stiu ca Cel ce este dincolo de intreaga creatie
Ma ia la Sine si ma ascunde in bratele Sale,
Iar atunci ma gasesc departe de intreaga lume.
Eu, fragil, muritor mic in lume,
Vad pe Creatorul lumii, totul Lui, in mine insumi;
Si eu stiu ca nu voi muri, pentru ca sunt in Viata,
Am plinatatea Vietii izvorand ca o fantana in mine.
El este in inima mea, El este in ceruri:
Atat acolo cat si aici, El mi se descopera in aceeasi glorie.
—Simeon Noul Teolog (a.d. 1022)
Paradoxurile rugaciunii
Vorbirea este organismul lumii prezente. Linistea este taina lumii care vine.
—Isaac Sirianul (a.d. aprox. 700)
Fratii l-au intrebat pe Parintele Agaton: „Dintre toate activitatile noastre, Parinte, care virtute cere cel mai mare efort?
Acesta a raspuns: „Sa-mi fie cu iertare, dar nu cred ca este munca mai mare decat rugaciunea catre Dumnezeu. Pentru ca de fiecare data cand un om vrea sa se roage, dusmanii sai, demonii, incearca sa-l impiedice; pentru ca ei stiu ca nimic nu ii impiedica mai mult decat rugaciunea catre Dumnezeu. In orice alt lucru pe care il face un om, daca persevereaza, va capata odihna. Totusi, pentru a se ruga, un om trebuie sa se lupte pana la ultima suflare.”
– Zicerile Parintilor din Desert (secolul al-VI-lea)
Gandeste-te la un om care sta noaptea in casa sa, cu toate usile inchise; iar la un moment dat acest om deschide o fereastra chiar in momentul in care apare un fulger instantaneu. Nesuportand stralucirea fulgerului, imediat omul se protejeaza inchizand ochii si retragandu-se de la fereastra.
La fel este si cu suletul care este inchis in sfera simturilor; daca vreodata arunca o privire prin fereastra intelectului, este inundat de stralucirea, asemanatoare fulgerului, a pecetei Duhului Sfant care este in el.Incapabil sa suporte splendoarea stralucirii, se retrage imediat in intelect, refugiindu-se ca intr-o casa, intre lucrurile si simturile umane.
—Simeon Noul Teolog (a.d. 1022)
Cu cat sufletul se avanta mai departe, cu atat sunt mai mari adversarii carora trebuie sa le faca fata.
Esti binecuvantat, daca in momentul rugaciunii, lupta creste puternic impotriva ta.
Pentru ca sa te poti bucura de viata vesnica, munceste fara incetare pana in clipa mortii si nu lasa ca ochii tai sa doarma, sau ca genele tale sa atipeasca.
—Evagrius of Pontus (d. 399)
Lasa multimea vorbelor afara din rugaciunile tale. Un singur cuvant a fost de ajuns pentru ca vamesul si fiul risipitor sa primeasca iertarea lui Dumnezeu. …Nu incerca sa gasesti cuvintele potrivite pentru rugaciunea ta: de cate ori balbaiala simpla si monotona a copiilor atrag atentia tatalui lor!
Nu te lansa in discursuri lungi, pentru ca daca vei face acest lucru, mintea ta va fi imprastiata, pentru a gasi doar cuvintele potrivite. Rugaciunea simpla a vamesului a determinat indurarea lui Dumnezeu. Un singur cuvant plin de credinta l-a mantuit pe talharul de pe cruce.
—Ioan Climacus (a.d. 649)
Domnul meu Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ai mila de mine pacatosul.
— Rugaciune catre Isus (secolul al-VII-lea)