Praful

Un fir de praf si dus de vant
S-a pus jos, pe pamant
Un firicel fin si nevazut
In ochi acum mi-a patruns.

Nu-i locul lui in ochiul meu
Caci numai rau provoaca el.
Ochiul iute s-a –nrosit
Si-o lacrima a si tasnit.

Dar praful, incapatanat
In ochi se scalda neancetat.
Se zbengui pana putu
Mult rau ochiului facu.

In sfarsit, l-am indepartat
Iar ochiul meu s-a calmat.
Cat de mic si neinseamnt
Dar cat rau a provocat!

Un praf mic si dus de vant
Te poti astepta oricand
Sa patrunda-n loc ascuns
Rau sa faca indeajuns.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *