Panza

Umbre reci trec fugar
Fara viata, dar cu-amar
Lacrimi si dureri se tes
Pe panza alba a unei vieti.

Incet, albul imaculat se innegreste
Picaturi si grele pete, panza o stropeste.
Stralucirea piere, zambetul se ofileste.
Incet, vad cum norul trece.

Prea umbrita e trairea noastra
De nori negri, grei ca plumbul
Ce-apasa mereu sufletul stingher
Slab si fara putere, inecat in durere.

E frig, noaptea ne-ncolteste
Totul e sumbru…
Dar parca, totusi, panza se-nnoieste.

Tot ce panza s-a imprimat
Ciudat, dar de-odata a disparut
O panza alba, noua se iveste
Caci un Miel, cu sange-o curateste

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *