Iarna peste oameni

E iarna peste suflet, troiene de taceri
Cazut-au pe cuvinte ce inca nu s-au spus
Sa incalzim orasul iubirilor de ieri
Cu raza unui zambet de doruri neapus

Sa nu lasam ca gerul durerii sa ne-nghete
Frigului de afara destul ii suntem prada
Din streasina iubirii cad turturi de tristete
Dar noi nu ne-am nascut s-ajungem oameni de zapada!

E iarna peste inimi ce au iubit candva
Uitarea ca o haita de lupi le da tarcoale
S-aprindem flacari tandre, chiar daca fulgi de nea
Se napustesc din norii singuratatii-n cale!

Prin viscol sa razbatem urgiile rabdand
Toti ninsii kilometri de asteptare grea
Napoi s-aducem cerbii de amintiri din gand
In staulul iubirii la adapost sa stea!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *