Sunt atat de obosita
De cautari, de drumuri neumblate
De cerurile care-s prea sus
De ploile reci si dese…
Astept sa ajung acasa!
In desertul intrebarilor fara raspuns
Am invatat ca iubirea este o oaza,
Un strop de apa rece pe fruntea infierbantata.
Si totusi, in drum spre Ierusalim
Viata este cel mai mare dar pe care-l ai!
Poti s-o impodobesti cu cele mai frumoase flori
Sau poti s-o ruinezi cu intentii bune…
Totul e atat de simplu si totusi, atat de complicat!
Atatea fete de oameni care cer sau pur si simplu iau…
Fara Dumnezeu te poti trezi ca nu mai ai nimic,
doar o minte ratacita.
Exista un singur nume
In care gasesti speranta
Exista o singura Persoana
Care a dat totul
Si care asteapta in schimb doar inima mea – ISUS!
Estera Bonta – Italia