Poate ca de multe ori privesti cerul si te intrebi: ?Oare cum este acolo, sus? Pentru cine a fost facut cerul si de ce este atit de mare si frumos??Draga prietene, eu am incercat sa dezvalui acest minunat mister si doresc sa-ti spun si tie ce am aflat.
Mie imi place foarte mult sa privesc cerul in timpul noptii. Este ceva minunat, ce nu pot descrie cu ajutorul cuvintelor. Este infinit, dar nu este gol, ci e imbracat intr-o mantie stralucitoare: stelele. Cum ar fi cerul fara stele? Ca si un lac fara pesti, ca si vorbele fara inteles, ca si iubirea fara manifestare. Dar un cer cu stele este un cintec, este puritatea in toata valoarea ei. Prin stralucirea lor, acesti astri iti ofera o speranta, iti transmit un mesaj ceresc, iti amintesc ca traiesti, ca esti aici, si ei acolo. Stelele au lumina lor proprie; unele sunt mai mari, altele mai mici, dar toate sunt calde (ca si niste ochi blinzi care privesc inspre tine). Dar luna? Luna iti arata ca undeva, departe, exista un soare care isi va relua locul dimineata. De aceea, atunci cind vezi stelele, cauti si luna, iar cind o gasesti, te bucuri. Insa lumina lunii impresioneaza si simturile inferioare; o noapte cu luna pare mai rece. Lumina alba, fiind asociata poate cu zapada, da senzatie de frig. Iar cind simturile amortite colaboreaza cu lumina inselatoare, minciuna ia proportii de fantasmagorie.
Poate ca cerul cauta o oglinda. Aceasta poate fi chiar sufletul tau; dar este el atit de frumos si de pur pentru ca cerul sa se poata oglindi in el? Ca sa ma intelegi, iti spun ca stelele, luna si tot ceea ce vezi in jurul tau, sunt creatii, la fel ca si tine. Pentru ca toti am fost creati de catre Dumnezeu. Deci, ca sa ajungi dincolo de stele, ai nevoie doar de suflet. Astfel sufletul devine calea dintre fiinta si cer (Dumnezeu). Unii cred ca omul se naste si traieste pentru a-si duce viata ca si cum ar fi un robot. Nu, omul nu e un simplu motor, dimpotriva, e mai curind o minunata cutie fermecata. Sufletul nostru are vibratii si rezonante pe care nici o stiinta nu le va putea codifica si standardiza vreodata, pe care numai inima noastra le simte si le dezleaga in limbajul ei tainic. Sufletul comunica permanent cu cosmosul intreg, dincolo de timp si spatiu, dincolo de materie si neant. Intr-insul trecutul si viitorul isi lamuresc tainele peste viata si moartea efemera. El e trasatura de unire intre spirit si materie, prin el suntem in legatura cu cei ce au fost si cei ce vor veni dupa noi, intre cei ce ramin si cei ce pleaca, intre dincoace si dincolo, intre fiinta si nefiinta. Asadar, sufletul tau uneste cerul cu pamintul, creatia cu Creatorul, si poti afla ce este dupa stele.
Te-ai inselat daca ai crezut ca relatiile se pot stabili doar intre oameni. Vezi bine ca in clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit sa ramina singur. De-abia atunci i se lamureste ca el constituie o lume separata, complicata, fara legaturi cu ceilalti oameni si restul lumii, decit doar materiale. Oamenii comunica intre ei prin semne convenctionale si astfel si-au facut iluzia desarta ca se si inteleg. In realitate fiecare atribuie celorlalti ceea ce simte dinsul si atita tot. Legaturi directe omul numai cu Dumnezeu poate sa aiba, de la care a si dobindit constiinta existentei. Tragediile, ca si bucuriile cele mari omul le traieste totdeauna in deplina singuratate si de aceea, cind isi simte sufletul mai sfisiat, isi simte si singuratatea mai mare. Poate ca de multe ori plingi in ascuns si suferi pentru unele lucruri. Lacrimile iti curg pe obrazul fin ca si niste stele mici si nu se aude nimic – este liniste. Plingi mai mult cu sufletul si stelele ies din ochii umezi luind cu ele putin din povara inimii tale. Dar opreste-te! De ce plingi, in loc sa fii fericit? Ai atitea motive sa fii fericit. Sa nu crezi ca esti singur. Nu ci, dincolo de stele, Cineva sta linga tine. Nu mai sta nepasator si spune-I ce te doare; cere-I ce doresti. Acum zimbesti. Da, intelept e cel ce nu se intristeaza de ce n-are si se bucura de ce are. Prietene, de ce nu esti tu acum flamind, pe strada, singur si parasit? Si daca ai o familie, daca esti acum aici si te-ai trezit si in aceasta dimineata, vezi, auzi si poti sa zimbesti, chiar nu poti sa multumesti?
Omul se naste, imbatrineste si moare. Simplu. Dar vrei tu sa mori asa, pentru totdeauna? Sa fii pus intr-un cufar facut din lemnul copacului in care odata te urcai ca sa fii mai aproape de cer?
De ce, cind poti trai fericit ca si un copil ascultator de Creatorul lui, sa ierti si sa iubesti si apoi sa stii un lucru minunat: ca odata vei fi acolo pentru totdeauna, dincolo de stele, unde fericirea nu are sfirsit. Prietene, ma bucur ca m-ai ascultat. Si daca seara te vei uita la cer, aminteste-ti ca dincolo de stele Cineva te priveste.apoi intreaba-te: ?Cine sunt eu?
08.09.02 01.00
Muresan Alexandra 17 ani
Baia Mare