Categorie: Poezii

A avea credinta inseamna a crede in ceea ce nu vezi, iar rasplata pentru aceasta credinta va fi sa vezi ceea ce crezi.
(Sf. Augustin)

Atat de foame imi era
C-as fi mancat tot ce puteam manca.
As fi mancat tarana pamantului meu drag
Sa nu imi stea decesul meu drept prag
Pentru a mele visuri de o viata.
N-as fi permis mortii sa fie hoata
C-as fi mancat ierburi otravitoare
Doar sa raman sa mai traiesc sub Soare.
As fi muscat, fara sa simt durere
Din trupul meu, doar ca sa simt placere.
Dar a venit norocul meu de sus
Si mantuit am fost eu de-al meu Domn Isus.
El a venit si mi-a citit zambind
Al Tatalui ceresc, dulce, satios Cuvant.
Gustos, eu l-am simtit si am uitat
De moartea ce-n extreme m-a purtat.
Acuma e salvata-ntreaga mea fiinta
Caci stiu cuvantul sfant ? Credinta.

Tu es Petrus, et super hanc petram aedificabo Ecclesiam meam (Matthaeum, 16, 18)

Pescar de oameni Te-a ales
Hristos. Si-alaturi Tu de El ai mers,
Pe orice drum de suferinta,
Pentru a Crucii biruinta.

Si Te-a facut partas mereu
Cuvantului lui Dumnezeu,
Si Ti-a schimbat si al Tau nume
In Petru ? ziditor de lume.

Cu mila Domnul te-a iertat
De El cand Tu Te-ai lepadat.
Si Te-a facut la Rai portar,
Suflandu-ti din divinul har.

Credinta Ta Te-a dus plangand
Spre gol al Domnului mormant.
Dar ai crezut ca a-nviat
Si vestea tuturor ai dat.

Ales ai fost sa scoti prin spini
Intreaga turma de crestini.
Si harul Domnului mereu
Te-a ajutat s-o treci de rau.

Pentru a Ta dragoste-n Hristos
Te-au rastignit cu capu-n jos.
Dar ai primit cu fruntea sus
Sa fii martir pentru Isus.

Si pe-al tau trup s-a inaltat
Casa divina-a lui Hristos,
Care prin veci a rezistat
Caci e-naltata pe-al Tau os.

Sunt atat de obosita
De cautari, de drumuri neumblate
De cerurile care-s prea sus
De ploile reci si dese…
Astept sa ajung acasa!
In desertul intrebarilor fara raspuns
Am invatat ca iubirea este o oaza,
Un strop de apa rece pe fruntea infierbantata.
Si totusi, in drum spre Ierusalim
Viata este cel mai mare dar pe care-l ai!
Poti s-o impodobesti cu cele mai frumoase flori
Sau poti s-o ruinezi cu intentii bune…
Totul e atat de simplu si totusi, atat de complicat!
Atatea fete de oameni care cer sau pur si simplu iau…
Fara Dumnezeu te poti trezi ca nu mai ai nimic,
doar o minte ratacita.
Exista un singur nume
In care gasesti speranta
Exista o singura Persoana
Care a dat totul
Si care asteapta in schimb doar inima mea – ISUS!

Estera Bonta – Italia

Slavit Parinte desfatat in ceruri
Si pe pamant in sufletele noastre
A Ta Numire sfanta sa ramana
Sa nu te dam uitarii niciodata
Coboara, dar, a Ta Imparatie
Peste-ale noastre reci si efemere
Ca vrerea Ta-ndrumare sa ne fie
In aceasta lume prea desarta
Iar unei legi sa ne supunem toti
Si-aici si-acolo-n cerul necuprins
Si painea care sufletul Ti-o cere
Risipita jalnic intr-o grea tacere
Cu vinul rosu mult mai scump ca viata
Nu-ntarzia sa ni le scoti in cale
Fiindca flamanzi in Duh am fost mereu
Si te indura de-a noastra greseala
Ce de iubirea Ta ne-ndeparteaza
Iar noi, de-i greu vom bate totusi palma
Dintr-o profunda dragoste de taina
Ce Ti-o purtam si care demni ne face
Si nu ne mai cerca cu ispitirea
Spre a ne pierde-n rautatea ei
Ca-i mult mai dulce astazi mantuirea
Si cat mai vietuim sa nu ne-o iei!

In noaptea sfanta de Craciun
Cand totul e lumina,
Un Prunc se naste-n Betleem
Ca sa aduca mila.

E fiul cel fagaduit
Care pe toti iubeste,
Cel fara pata pe Pamant
Si care mantuieste.

Isus e Pruncul cel promis,
El vine acum la tine,
Ii faci tu loc, ca sa-L primesti,
Sau Il alungi in lume?

Iar daca cumva Il respingi,
Si Il gonesti degraba,
Tu sa nu uiti ca acest Prunc
Are in Cer un Tata.

Un Tata bland si iubitor,
Un Tata, ca nici altul,
Care-l iubeste mult pe om
Dar judeca pacatul.

NESTINSA CAUTARE

Te voi cauta Iisuse-n piatra muta
De-ar fi chiar stanca s-o despic in doua
Iar cand in ceruri zorii se saruta
Te-oi intrupa din aura de roua

Te-oi ispiti in inima de munte
De-ar fi cu gandul muntii sa-i ridic
Iar cand de dor va plange a mea frunte
Te-oi intrupa din raza unui spic

Voi rascoli si viile din lunci
De-ar fi sa storc tot sangele din struguri
Apoi rapus de reci miresme dulci
Te-oi intrupa din ochii unor muguri

Te voi cauta si-n lemnul frant in cruce
Chiar daca lemnul sfant imi va parea
Iar gerul cand in van prin vis ma duce
Te-oi intrupa din mici sclipiri de nea

Veghea-voi dar si-n colt de ulicioara
De-ar fi sa-ntorc din drum orice strain
Iar de-s flamand te-oi intrupa-n camara
Dintr-o azima aurita-n vin!

Mai ninge, Doamne, peste noi cu Har
Din cerul nesfarsitei Tale Mile
Ca sa-ngradim al dragostei hotar
Cu spinii rugamintilor umile!

Prin ei nicicand la noi sa nu razbata
Intunecatii ingeri luciferici;
Mai strange, Doamne, turma-mprastiata
La stana Ta din sfintele biserici!

Sedusi in van de visele maiastre
Ne-am ratacit in ale vietii toamne:
Mai iesi in calea mantuirii noastre
Din cand in cand din staulul Tau, Doamne!

Sunt lupii mai flamanzi ca niciodata
Iar moartea nemiloasa ii tot mana;
Mai piere-n drum o inima-nselata
Ca-i, Doamne, greu urcusul catre stana!

Sfinteste-ne cu mir de trandafiri
Cand treci cu turma Ta prin vai de gand!
Mai cerne, Doamne, peste noi iubiri
Sa-ncaruntim mai tineri ca oricand!

Sub o mantie de cer
In ieslea unui oier
Pe un brat de fan uscat
Se nastea un imparat

Pruncul pe lume adus
Era chiar Domnul Iisus
Iar Maria maica Sa
De-atat Har se minuna

Sus o stea cum alta nu-i
Vestise nasterea Lui
Insotind necontenit
Trei magi dinspre Rasarit

I S-au inchinat cu randul
Ca pe-un rege daruindu-L
Cu aur, smirna, tamaie
Viata glorie sa-I fie…

S-au scurs mii de ani de-atunci
In asteptari indelungi
Si azi chiar de-i frig sau nea
Colindam cum s-o-nsera

Ce mai stati voi, crestini dragi,
Veniti precum acei magi
Din inimi fara zabava
Lui Iisus s-aducem Slava!

Sa aprindem c-un colind
Focuri in cer scanteind
In orice suflet pribeag
Ce cu dor ne-asteapta-n prag

Colindati pastori si voi
Pana-n zori din casa-n casa
Azi Iisus e printre noi
Insotit de-o stea aleasa!