Telecomanda distruge familii

Culmea este ca afirmatia nu a fost facuta de un preot, pastor sau alt prelat, ci de carte privitorii la TV britanici.

Telecomanda televizorului este „raspunzatoare” de peste 1,5 milioane de certuri care au loc in fiecare zi in Marea Britanie, arata un sondaj efectuat pe 2.000 de britanici! scrie „The Sun”.

Situatia este clara. Cel mai ieftin divertisment e la TV, ieftin pentru ca nu
platesti decat 1 sau 2 abonamente. Ieftin si pentru ca decat sa te tot certi cu
sotia pe telecomanda, mai bine timpul s-ar ocupa cu alte activitati mult mai
benefice si creative. Unde este colea o plimbare, vizitarea unor prieteni, citirea
si comentarea unei carti bune, conturarea unui program la biserica, un timp de
meditatie si rugaciune si lista ar putea continua.

Daca sondajul s-ar realiza la noi, situatia ar fi si mai grava. Cum rasar
televiziunile de 3 spectatori si un caine la fiecare luna, cum telenovelele fac
unora viata un cosmar, nu m-ar mira sa aflam de mai multe milioane de aprinse discutii.

Catalin Dupu

www.catalindupu.4t.com

Aruncatorul de stele

In cartea sa ?Aruncatorul de stele?, Lorans Eisley povesteste despre o zi in care se plimba pe o plaja plina de stele de mare, care fusesera aruncate acolo de valuri. A observat un baiat care le lua una cate una si le arunca inapoi in ocean. Cand l-a intrebat de ce face aceasta, baiatul i-a raspuns: ?Daca nu o fac, vor muri!?. ?Dar cum crezi tu ca salvand atat de putine, poti sa faci o schimbare pentru atat de multe stele de pe plaja??. Atunci baiatul s-a aplecat, a luat o stea de mare si a aruncat-o inapoi in ocean spunand: ?Pentru aceasta steluta eu am facut o schimbare majora!?
Ce mai reprezinta cuvintele ?misiune, misionarism, salvarea oamenilor, etc.? pentru mine si tine, in acest post-secol XX, adica secolul XXI, cel cu si al hipervitezei? Te intrebi: ?Hiperviteza inspre ce?? – inspre pierzare vesnica, cel putin din punctul de vedere al neprihanirii si sfinteniei pe care o cere Dumnezeu de la oameni.
Care este scopul vietii tale? Sa termini o scoala buna? Sa faci o afacere ?desteapta?? Sa te
mariti / insori? CARE ESTE SCOPUL VIEtII TALE?
Avraam a fost chemat de catre Cel Prea inalt sa iese afara din tara si din neamul lui, sa mearga in tara promisa. Noi suntem chemati sa iesim din imparatia intunerecului si sa-i scoatem si pe altii.
Hai sa ne gandim: iti cunosti cumva strabunicii care au trait prin anul 1901? Sau 1801? Ei au existat, dar nu mai stie NIMENI absolut nimic de ei. Doar Dumnezeu. Poate si cu tine si cu mine se va intampla la fel, peste 100 sau 200 de ani, daca nu vine Domnul mai curand. Nu o sa mai stie nimeni nimic despre noi. Atunci, care sunt lucrurile pentru care merita cu adevarat sa te ?cheltuiesti?, pentru care merita sa lupti, pentru care sa arzi, pentru care sa mori chiar?
iti pasa de cei care pier? Esti un misionar pentru ei, un aducator al vestii bune? iti investesti TOATa viata in a-i salva pe cei din jur?
Pavel spunea: ?M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in ?ziua aceea?, Domnul, Judecatorul Cel drept.? Eu si cu tine, ce fel de lupta ne-am luptat, ce fel de alergare am ispravit si ce cununa vom primi?

Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

Rapirea copiilor ? un dezastru emotional, social & spiritual

Rapirea copiilor ? un dezastru emotional, social & spiritual

Tot mai des auzim in ultima vreme de rapirea unui copil sau a unui grup de prichindei. Gestul mi se pare de o lasitate, incapacitate si rautate iesite din comun! Adica nu ai puterea sa rapesti pe mama si pe tata si atunci actionezi asupra copiilor, care cum sa se apere!? Nu afirm aici faptul ca a rapi parintii e un lucru bun.

Rapitorii stim la ce se gandesc, dar acestia, au o clipa de luciditate sa inteleaga imensa catastrofa nascuta in sufletul copilului in urma unui astfel de eveniment? Stirea urmatoarea face parte din categoria rasu-plansu: autoritatile din Addis Abeba au anuntat ca trei lei au salvat o fetita de 12 ani ce fusese rapita de un barbat care tinea mult sa? o ia de sotie! Rapitorul a tinut-o pe copila sapte zile intr-o padure din regiunea Bita Genet. Minunea vine acum! O putem numi asa pentru ca?”Dupa ce am eliberat-o, micuta a povestit ca trei lei s-au apropiat de zona in care era ea si rapitorul, gonindu-l pe barbat cu ragete amenintatoare. Desi acesta a incercat de cateva ori sa se apropie din nou de victima sa, fetita a fost inconjurata de animalele salbatice, care au protejat-o timp de sap te ore, pana cand parintii fetei si politistii au ajuns la locul unde fusese tinuta ostatica. In acel moment, leii s-au retras in adancul padurii”, a declarat sergentul Wondimu Wedajo. Expertii in domeniu sunt de parere ca fetita a fost protejata de lei pentru ca plangea cu disperare, aproape la fel ca puii acestora.

Sa fie istoria o minune? Daca vom citi cu atentie Biblie vom gasi un alt caz: Daniel in groapa cu lei.

Isus Hristos a spus: ?Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-I opriti, caci Imparatia cerurilor e a unora ca ei?.

Catalin Dupu

www.catalindupu.4t.com

Cine este cel mai mare ?

Oamenii sunt ciudati, de-a dreptul !
Ganditi-va la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiesti pe care Domnul nostru le-a facut. Au vazut marea linistindu-se – la porunca LUI, au vazut indracitul eliberat – la porunca LUI, au vazut ologii umbland, surzii auzind, orbii capatandu-si vederea, multimile saturate.
L-au vazut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorba cu EL, L-au vazut fata in fata. Trei dintre ei au vazut chiar si „Schimbarea la fata”, cand Domnul Isus Cristos statea de vorba cu Moise si Ilie (Legea si Proorocii), iar Dumnezeu spunea din cer: „Acesta este Fiul meu prea iubit, de El sa ascultati”. „ACESTA ESTE FIUL MEU, DE EL SA ASCULTATI”.
Ucenicii sunt atat de uimiti incat Petru – cu stilu-i caracteristic – le propune sa imortalizeze acel moment (din existenta universului creat „Din El, prin El si pentru El”) si sa-l inchida in 3 colibe.
…………………………………………….
Daca n-ati sti continuarea, ce ati spune? „Cu siguranta oamenii acestia – ucenicii LUI – au ajuns la sfintenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranta ca ei nu mai sunt interesati de cele materiale, de micile „rautati” ale vietii.” Asa credeti ca gandeau ucenicii? Da de unde !
stiti ce-i durea pe ei cel mai tare? stiti ce-i framanta pe ei?
CINE ESTE CEL MAI MARE ?
Cine este cel mai mare era problema lor. Abia dupa ce L-au vazut rastignit – in locul lor, din dragoste pentru ei – au priceput… CINE este cel mai mare.
……………………………………………..
Cine este „cel mai mare” in viata ta? Serviciul tau, cariera ta, scoala ta, masina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tau, argintul tau, bogatia ta?
„Arunca dar aurul in tarana,
arunca aurul din Ofir in prundul paraielor !
si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta.
Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta.”
Iov 22:24-26
…………………………………….
Daca L-am vazut pe EL in toata splendoarea si frumusetea LUI, in desavarsirea si sfintenia LUI, si totusi… ma lupt ca „EU” sa fie raspunsul la intrebarea „Cine este cel mai mare?”, cred ca este bine sa-mi amintesc ce spune Ioan Botezatorul: „Trebuie ca EL sa creasca, iar eu sa ma micsorez.”

Mai mult decat atat, daca il vad pe EL in fiecare din fratii mei, atunci inteleg clar fata de cine trebuie ca eu sa ma micsorez, iar El sa creasca.
Ei sa creasca – fratii mei, pentru care a murit Cristos, iar eu sa ma micsorez.

Atunci voi intelege ca „celor smeriti, El le da har”, atunci va fi „Cristos in voi – nadejdea Slavei”, iar cei din jurul meu vor pricepe ca L-am vazut, ca il vad in fiecare zi si stau de vorba cu EL in fiecare zi, si ca „mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa” (Iov 42:6).
Vor intelege toti ca „nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”.

Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atu-urile, au aprticipat la toate „lectiile”, si totusi… stia Apostolul Pavel de ce zicea: „Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada.”
Daca ei, care au fost muritorii cei mai apropiati de VIAta, au avut aceste experiente, cum oare ar trebui sa fim noi?
Cat timp am petrecut azi, ieri, alaltaieri cu EL, stand de vorba cu EL, in rugaciune si adorare, studiind Biblia? si cat timp am cheltuit pentru „restul”…? Daca raportul este 15 ore pe zi cu „restul” si 10 minute cu EL… atunci cine este cel mai mare in viata mea?

de Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

Cuvantul Crucii are putere?si noi nu avem nici un merit?

Cultura in care traim este avida dupa informatii noi, dupa lucruri senzationale, stirile sunt prezentate in moduri foarte atractive pentru a atrage oamenii, sunt alesi cei mai meseriasi vorbitori pentru a capta un auditoriu cat mai larg. Poate ca una dintre armele cele mai puternice ale ?stapanului acestui veac? este tocmai sa ne tina tot timpul ocuati si conectati la cat mai multe informatii, intr-o stare permanenta de asteptare a continuarii intrigii perpetue in care ne ducem viata de zi cu zi, astfel incat sa nu mai avem timp sa gandim si sa auzim lucrurile cu adevarat importante. Iar postmodernismul nu face altceva decat sa ne amageasca cu ideea ca libertatea este valoarea suprema a noastra, ca fiecare face ce vrea si cum vrea, si atunci, din tumultul acestei libertati dorim sa fim cat mai unici si deosebiti cautand cu pasiune sa ne exprimam intr-un mod care sa arunce cea mai favorabila lumina asupra noastra.
?Si se intampla de multe ori ca atunci cand ne apropiem de cineva cu dorinta sincera de a impartasi evanghelia, sa ne fie foarte greu sa o facem in mod natural si direct (din frica de a nu parea penibili) si sa incercam (cu disperare) sa aratam oamenilor cat de evident este crestinismul aducand o serie de argumente si uitand sa spunem esenta, Cuvantul Crucii, care este prea simplu si nu ar face altceva decat sa ne puna in situatia de a parea creduli, inculti si inapoiati?Dar asta este?Dumnezeu, in suveranitatea Lui, alege uneori un mod de lucru care ne abroga de orice merit si ne face sa ne dam seama de neputinta noastra.
Nu puteam sa inteleg de ce oameni Lui Dumnezeu, cu toate ca nu spun cuvinte mari, nu folosesc un ton aparte, nu striga, nu dau din maini, transmit prin mesajul lor putere si autoritate. Unii spun ca vorbesc din inima, altii spun ca este Duhul Lui Dumnezeu peste ei, pentru altii este o taina. Am inteles aceasta uitadu-ma la epistola lui Pavel catre cei din Corint unde vedem un exemplu practic a modului in care lucreaza uneori Dumnezeu, alegand lucrurile pe care lumea aceasta nu pune nici o valoare pentru a le face de rusine pe cele valoroase in ochii multora. Si toate acestea pentru ca ?Cine se lauda sa se laude in DOMNUL? si sa nu existe nici un motiv de mandrie atunci cand vorbele noastre ajung sa aiba putere si sa fie ?vorbe de Duh? pentru alticineva.
?Da, intr-adevar vorbele, cuvintele pot avea putere indiferent daca sunt de bine sau de rau, daca sunt binecuvantare sau blestem. Prin Cuvant Dumnezeu a creat lumea?si sunt foarte multe cazuri in care tot prin cuvant (un cuvant spus la timp si unde trebuia) au fost distruse vietile unor oameni.
Credem in binecuvantare si blestem. De aceea ne aducem copii la binecuvantare, tocmai pentru ca vrem sa credem ca ceea ce spunem acolo are putere. Si dorim ca puterea din spatele cuvintelor noastre sa fie de natura divina si nu demonica.
Vestea buna este ca ?strugurii nu cresc in spini si nici smochinele in maracini? iar cuvintele noastre nu sunt altceva decat reflectarea a ceea ce suntem. De aceea haide-ti sa il cautam mai intai pe Dumnezeu, sa il lasam sa ne schimbe dupa voia Sa deoarece Dumnezeu este credincios si pana la urma ne da ceea ce cautam.
?Iudeii cer minuni, grecii cauta intelepciune?dar noi ce cautam??

Mitica Irimia, Timisoara

Misiune indeplinita

Exista o modalitate foarte simpla de a distruge Biserica crestina. Ma mir ca demonii comunisti si altii ca ei nu au gasit-o la timp, iar pana la urma „Piatra din capul unghiului” i-a zdrobit. De fapt, nu au gasit-o pentru ca nu exista practic, ci doar teoretic. Aceasta modalitate de a distruge crestinismul este sa scoti pur si simplu INVIEREA din invatatura crestina si aceasta se va prabusi.

DAR INVIEREA NU POATE FI SCOASA. In a 50-a zi dupa inviere, s-a nascut Biserica lui Cristos, prin pogorarea Duhului Sfant, iar Biserica proaspat nascuta si-a inceput misiunea. In a 40-a zi dupa inviere, Cristos S-a inaltat la cer. In termenii belicosi ai zilelor noastre, am putea spune: Cristos S-a intors la „baza” cu raportul „MISIUNE INDEPLINITA”. In timpul acestei misiuni unice in istoria universului, s-a intamplat un fenomen extrem de ciudat. „Misionarul” Isus Cristos a murit, ucis de cohortele pagane, dar a fost inviat de puterea lui Dumnezeu.

Raportat la acel moment, absolut toate sistemele de gandire s-au resetat, s-au blocat. Nimeni n-a mai operat pana atunci cu acest fenomen tulburator: INVIEREA. Taina lui Dumnezeu, tinuta ascunsa de veacuri, s-a descoperit in toata stralucirea: omului i se ofera iertarea in mod gratuit, prin moartea Dumnezeului sau in locul lui. De data aceasta nu se poate spune: „Regele a murit. Traiasca regele !”, ci se poate spune: „Regele a murit ca sa traiasca supusii !”. Este extraordinar cata dragoste, cata iubire ne-a aratat Dumnezeu. Tot in acest moment, „Casa lui Dumnezeu trece de la faza de popor pus deoparte, la cea de institutie internationala” (H.H.Halley)
………………………………………………………..
Ca sa intelegem mai bine puterea care a dezlantuit nasterea si dezvoltarea formidabila a Bisericii crestine, trebuie sa-L cunoastem pe Dumnezeu in mod personal, prin Duhul Sfant. Apoi, ca sa intelegem cum au putut apostolii – initial niste lasi si niste fricosi – sa duca mesajul evangheliei chiar cu pretul vietii lor, trebuie sa intelegem INVIEREA. Beni Faragau dadea un exemplu interesant.
Gandeste-te sa tocmai l-ai dus la cimitir pe unul dintre cei mai buni prieteni ai tai. In zilele care urmeaza iti vin in minte imagini legate de clipele petrecute impreuna. A 3-a zi, te trezesti cu prietenul tau ca apare la usa ta. Te freci la ochi si iti dai palme ca sa intelegi ce se intampla. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, iti spune: „Pace tie. Eu sunt !”
Acest exemplu ma ajuta sa inteleg curajul si fermitatea ucenicilor in raspandirea evangheliei si largirea Imparatiei. Ei au devenit „nebuni pentru Cristos” deoarece L-au vazut cu ochii lor pe INVIATUL LOR REGE. Din acel moment si-au aruncat la gunoi toate planurile vietii lor, afacerile lor, filozofiile lor. Au fost gata sa jertfeasca totul pentru Cel care S-a jertfit pe Sine in locul lor.
………………………………………………………….
Despre mine si despre tine ce se poate spune? Oare de ce nu suntem si noi „nebuni pentru Cristos?” Oare nu L-am vazut noi pe El inviat? Atunci de ce este mai importanta pentru mine cariera mea, sau acceptarea din partea lumii, banii, afacerile? De ce mai exista aroganta, poate chiar ura si dispret, fata de sotul sau sotia mea, parintii mei, aproapele meu? Degeaba fac istorie pe pamant, daca nu fac istorie in cer. Il iubesti tu si cu mine pe Cristos din toata inima? Din toata inima !? Daca da, Dumnezeu Insusi spune prin proorocul Zaharia 13:6 „Daca-L va intreba cineva: ‘De unde vin aceste rani, pe care Le ai la maini?’ El va raspunde: ‘In casa celor ce Ma iubeau Le-am primit.’ „??.. Ce primeste El in casa mea si a ta?
………………………………………………………….
Daca acum 2000 de ani a avut loc un sfarsit si un inceput, prin inaltarea Mantuitorului la cer si pogorarea Duhului Sfant, acum asteptam „un cer nou si un pamant nou, in care va domni neprihanirea”. Acum asteptam un alt sfarsit: sfarsitul misiunii Bisericii – si o alta coborare: revenirea Domnului Isus Cristos pe norii cerului, ca judecator. Acum asteptam o alta inaltare – inaltarea la cer a Bisericii. DAR, Biserica suntem noi, eu si cu tine. Cand ne vom prezenta „la baza”, in fata Tatalui, vom putea raporta si noi: „MISIUNE INDEPLINITA” ? Sau habar n-am avut care a fost misiunea noastra pe acest pamant??
……………………………………………………….
Multumiri fie aduse lui Dumnezeu „pentru taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile?si anume: CRISTOS IN VOI, NADEJDEA SLAVEI.”

Ioan Ciobota – Radio Vocea Evangheliei
Timisoara

Sfarsitul lumii?

Intrebarea nu imi apartine. „Vine sfarsitul lumii?” este titlul unui articol
dintr-un important cotidian. Statistica sumbra: Romania – inundatii, Franta –
seceta. Presedintele Jaques Chirac a facut apel la francezi sa „limiteze consumul abuziv de apa”. Spania – seceta. Germania – inundatii grave. Bulgaria – inundatii catastrofale. Italia – seceta si temperaturi foarte ridicate. Elvetia – furtuni. Portugalia – seceta. Canada – incendii. Kuweit – temperaturi de peste 50 grade Celsius.

Unii cerecetatori afirma ca incalzirea globala va duce la sfarsitul lumii. Asa sa
fie? Din perspectiva umana, a statisticilor si a previziunilor, se pare ca asa va
fi. Dar subiectul nu este complet fara afirmatia uneia dintre cele mai importante
personalitati planetare si nu numai: „Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat
inceputul durerilor” – Isus Hristos in Matei 24.8. Si mai grav!

Noi putem concepe milioane de scenarii cu privire la Sfarsitul iminent, dar Cel care Stie este numai Dumnezeu. Firesc, doar El a creat lumea, Universul.

Imediat dupa intrebarea „Vine sfarsitul lumii?”, o alta se cere numaidecat: Sunt eu gata pentru o alta viata?

Catalin Dupu

www.lamaxim.4t.com

Sapte soldati mor? cantand

Datoria mea era sa pazesc prizonierii. Sapte dintre ei urmau sa fie executati luni in zori. Oamenii mei, la posturile lor, cu armele in mana isi indeplineau cu constiinciozitate slujba. Mandri de succesul obtinut, ii batjocoreau pe prizonieri. Atmosfera era incarcata de ura. Prizonierii injurau, batand cu pumnii insangerati in pereti, altii isi chemau in zadar sotiile si copii aflati prea departe ca sa ii auda. in zori vor muri cu totii.

Atunci s-a intamplat ceva. Unul din condamnatii la moarte incepu sa cante. ?E nebun” gandira cu toti. Dar am observat ca acest om, Koskinen, nu urla si nu injura, ci statea linistit pe banca. Nimeni nu i-a spus nimic; fiecare isi ducea povara in felul lui. Koskinen canta:

In bratele lui Isus sunt ocrotit,
La pieptul Lui ma linistesc,
Iubirea Lui m-a coplesit,
In El, sufletu-mi odihnesc.

A repetat de cateva ori aceasta strofa si cand s-a oprit s-a facut liniste cateva momente, pana cand unul, cu o privire salbatica, interveni:?Ai innebunit? De unde le scoti? Doar nu vrei sa ne convertesti?”

Koskinen privi la el si apoi cu lacrimi in ochi le spuse: ?Vreti sa ma ascultati cateva minute? Ma intrebati de unde stiu cantecul acesta. L-am auzit acum trei saptamani. Si mama mea obisnuia sa cante despre Isus si sa se roage Lui.” Se opri putin, apoi se ridica in picioare ca un soldat, privi drept in fata si continua: ?Cine isi ascunde convingerile este un las. Dumnezeul in care a crezut mama mea este acum si Dumnezeul meu. Nu stiu sa va spun cum s-a intamplat. Noaptea trecuta, stand treaz, am vazut in fata mea, deodata chipul mamei mele, si mi-am adus aminte cantecul pe care l-ati auzit. Simteam ca trebuie sa-L caut pe Mantuitorul si sa ma ascund in El. Apoi m-am rugat Domnului Isus, la fel ca talharul de pe cruce (Evanghelia dupa Luca 23:39-43) rugandu-L sa ma ierte si sa-mi curateasca sufletul pacatos ca sa pot fi pregatit pentru intalnirea cu El care va avea loc in curand. A fost o noapte ciudata. Au fost momente cand mi se parea ca totul stralucea in jurul meu. Am inceput sa-mi amintesc versete din Biblie si cantece pe care le stiam in copilarie, in gandul meu incepeau sa se lege adevarurile despre Mantuitorul, despre sangele Lui care ne spala de pacate, despre locul pe care El ne-a promis ca-l pregateste pentru noi in cer. L-am acceptat in inima mea si l-am multumit. De atunci acest cantec imi rasuna mereu in minte. Este raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunea mea si nu mai puteam sa tac; trebuia sa cant! Peste cateva ore voi fi cu Domnul, salvat prin har!”

Fata lui Koskinen stralucea, camarazii lui au ramas tacuti. El insusi parca era schimbat. Santinelele mele ascultau si ele ce spunea. ?Ai dreptate Koskinen”, spuse apoi unul din prizonieri ?dar pentru mine nu cred ca mai este indurare. Mainile acestea au varsat sange, am fost un razvratit Impotriva iui Dumnezeu si am calcat in picioare tot ce era sfant. Acum imi dau seama ca exista iad si ca acela e locul potrivit pentru mine!” Spunand acestea, se prabusi cu disperare la pamant. ?Koskinen, roaga-te pentru mine” spuse el, ?maine voi muri si sufletul meu va ajunge pe mana diavolului.” Cei doi soldati au ingenunchiat si s-au rugat. N-a fost o rugaciune lunga dar a ajuns pana in cer. Noi, care am auzit-o, ne-am inmuiat. Rautatea si ura noastra s-au topit in lumina cerului; pentru ca aici, doi oameni care urmau sa moara in curand cautau impacarea cu Dumnezeu. Usa spre domeniul invizibilului era acum intredeschisa in fata noastra si noi incercam sa privim prin ea. Dati-mi voie sa va spun pe scurt ca pana la ora patru dimineata toti camarazii lui Koskinen i-au urmat exemplul si au inceput sa se roage. Schimbarea atmosferei generale nu putea fi descrisa.

Unii stateau pe jos, altii pe banci; unii plangeau incet, altii vorbeau despre imparatia lui Dumnezeu. Nici unul nu avea Biblie, dar Duhul lui Dumnezeu a vorbit tuturor. Apoi cineva isi aminti de cei de acasa si a urmat o ora de scris scrisori in graba. Acestea contineau marturisiri, lacrimi si pareri de rau.

Ceasul batu ora sase. Cat as fi dorit sa pot cersi gratierea acestor oameni, dar stiam ca lucrul acesta este imposibil, intre doua siruri de soldati, prizonierii se deplasau spre locul executiei. Unul din ei ceru permisiunea sa cante din nou cantecul lui Koskinen: i se dadu voie. Apoi cerura sa fie executati cu fetele neacoperite. Cu mainile ridicate spre cer cantau din tot sufletul ?In bratele lui Isus sunt ocrotit”. Cand am ajuns la locul stabilit, locotenentul a ordonat ?Foc!”.

Ce s-a intamplat in inimile celorlalti, nu stiu; dar in ce ma priveste pe mine, eu am fost alt om de atunci. L-am intalnit pe Hristos si am vazut destul ca sa imi dau seama ca si eu pot fi al Sau.

www.cantececrestine.3x.ro