Uriasii Bibliei

Uriasii Bibliei

Cand au inceput oamenii sa se inmulteasca pe fata pamantului si li s-au nascut fete, fiii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe care le-au ales” – Gen. 6:1-2

Una din aparitiile insolite de pe paginile Bibliei sunt uriasii. Cine au fost si de unde au aparut ei? Prima referinta o gasim in Geneza 6:4:

„Uriasii erau pe pamant in vremea aceea, si chiar si dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor.”

Ce sunt „uriasii” ?

Cuvantul folosit in originalul ebraic este Nefilim, un derivat al verbului nafal, care inseamna a cadea, cadere. Uriasii sunt deci cei „cazuti”, sau am zice noi astazi „cei decazuti” , „cei degenerati”. Ce fel de fapturi au fost ei putem afla doar din relatarile aluzive din Scriptura. Este evident ca „uriasii” au fost mari in dimensiuni si la fel de mari in rautate. Ei au fost un fel de supra-oameni, niste anomalii genetice si morale, care au trebuit sterse de pe fata pamantului pentru prezervarea sanatatii planetei si pentru perpetuarea planului mesianic (Gen. 3:15). Acesta a fost motivatia potopului (2 Petru 2:5), dupa profetia rostita mai dinainte de Enoh (Iuda 14).

Ceea ce este surprinzator este faptul ca citim iarasi despre existenta uriasilor si dupa potop. Iata ce gasim in Numeri 13:33:

„Apoi am mai vazut in ea (tara Canaan) pe uriasi, copiii lui Anac, care se trag din neamul uriasilor; inaintea noastra si fata de ei parca eram niste lacuste.”

De unde au aparut „uriasii” ?

Intrebarea fireasca este: de unde au aparut acesti uriasi daca toate fiintele decazute au fost distruse de apele potopului. Singurul raspuns este ca a mai avut loc o alta imixtiune a ingerilor („in vremurile acelea si dupa aceea”- scrie Gen. 6:4) in treburile umane cu scopul de a-i impiedica pe Avraam si ai sai sa ocupe Canaanul. In Geneza 12:6 ni se spune ca in timp ce Avraam se indrepta spre tara promisa: „Canaanitii erau atunci in tara”, iar in Geneza 14:5 ii gasim implicati in conflicte tribale locale. Aici, ei sunt numiti „Refaimi” stabiliti la Asterot-Carnaim si „Emimi” stabiliti la Save-Chiriataim. In Geneza 15:18-21, „Refaimitii” sunt enumerati intre popoarele Canaanului. Toate aceste popoare au fost judecate de Dumnezeu si trebuiau distruse cu desavarsire de copiii lui Israel (Deut. 20:17; Iosua 3:10). Majoritatea au sfarsit-o asa, iar altii au scapat probabil in tarile din jur, urmele lor facand si astazi un subiect de studiu controversat pentru antropologi.

In Geneza 35:27 gasim scris despre Hebron, care mai inainte se numise Chiriat-Arba (fortareata lui Arba), iar Arba fusese tatal lui Anac (Iosua 15:13; 21:11). Tot asa si in Num. 13:22: ” … au mers pana la Hebron, unde se aflau Ahiman, Sesai, Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu sapte ani inainte de cetatea toan din Egipt.” (Acest toan a fost capitala Egiptului pe vremea robiei si a exodului)

Este evident ca acesti umanoizi de statura inalta erau o spaima si o pacoste pentru neamurile din jur. Renumele si ispravile lor ajunsese in cele patru colturi ale lumii:

” … niste neamuri mai mari si mai puternice decat tine, … cetati mari si intarite pana la cer, … un popor mare si inalt la statura, copiii lui Anac, … despre care ai auzit zicandu-se: Cine va putea sa stea impotriva copiilor lui Anac?” (Deut. 9:1-3)

Nu este de mirare ca iscoadele trimise in Canaan s-au intors speriate inapoi: „Dar poporul care locuieste tara este puternic, cetatile sunt intarite si foarte mari. Ba inca am vazut acolo si pe fiii lui Anac. … toti aceia pe care i-am vazut acolo sunt oameni de statura inalta. … Inaintea lor si fata de ei parca eram niste lacuste” (Num. 13:28,32,33; Deut. 1:28).

Sub conducerea lui Iosua, evreii au cucerit totusi Canaanul. Statura uriasa si puterea „Anachimilor” a fost strivita sub tavalugul Dumnezeului ostirilor: „Iosua a pornit si a nimicit pe Anachimi din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda si din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desavarsire, impreuna cu cetatile lor. N-au ramas deloc Anachimi in tara copiilor lui Israel; n-au ramas decat la Gaza, la Gat si la Azdod” (Iosua 11:21-22; 15:8; 17:15; 18:16).

Despre unul din neamul Refaimitilor gasim scris si in Deuteronom 3:1-11: „Numai Og, imparatul Basanului, mai ramasese din neamul Refaimitilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea fiilor lui Amon. Lungimea lui este de noua coti si latimea de patru coti, dupa cotul unui om (4,3×1,6m).”

Cei din ostirea lui Saul s-au speriat la vederea unui astfel de om. Puteti citi descrierea lui Goliat din Gat in 1 Samuel 17:4-7. Camasa de zale cantarea 5.000 de sicli (aproximativ 72 \g), iar sulita era de 600 de sicli (aproximativ 7,5 \g). Toata familia acestui Goliat a fost omorata de mana lui David si de mana slujitorilor lui: Isbi-benon, Saf, Lahmi sau Goliat din Gat, fiu al celui ucis de David, Lafni, si unul nenumit, dar grozav la infatisare, „un om de statura inalta, care avea sase degete la fiecare mana si la fiecare picior, douzeci si patru de toate” (2 Sam. 21:15-22; 1 Cron. 20:4-8).

Ce stim despre acesti „uriasi” ?

Ca nume, uriasii s-au numit Anachimi, descendenti din tatal lor Anac (Num. 13:22) si Refaimiti, de la Rafa, un alt intemeietor de neam. O alta referinta despre ei se afla in Deut. 2:10-11: „Mai inainte locuiau aici Emimii; un popor mare, mult la numar si de statura inalta, ca Anachimii. Ei treceau drept Refaimiti, ca si Anachimii; dar Moabitii ii numeau Emimi.” „tara aceasta trecea deasemenea ca o tara a lui Refaim; mai inainte locuiau in ea Refaimitii; si Amoritii ii numeau Zamzumimi: un popor mare, mult la numar si de statura inalta, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoritilor, care i-au izgonit si s-au asezat in locul lor.”

Ca destin, Septuaginta, traducerea originalului ebraic in limba greaca, inlocuieste termenul „refaimiti” cu numirea de „cei morti” si una din explicatii este aceea ca fapturile acestea stranii nu vor avea posibilitatea invierii, ca toti componentii rasei umane, ci vor intra in pedeapsa vesnica direct din „Seol” (locuinta mortilor). Texte in care este facuta aceasta substituire sunt: Iov 26:5; Psalm 88:10; Prov. 2:18; 9:18; Isaia 14:9; 26:14. In ultimele doua, Refaimitii sunt descrisi ca o veritabila aristocratie a celor morti.

Exista alte relatari istorice despre „uriasi” ?

Cercetatorul pasionat de istorie si de arheologie, va putea vedea in combinatia dintre forta bruta a „Refaimitilor” si „inteligenta supra-umana” a „gibbror”-ilor (viteji, oameni cu nume din Gen. 6) una din explicatiile posibile ale constructiilor impresionante din Egipt si din alte parti ale lumii. Aceste amintiri din proto-istoria omenirii, transmise si deformate de traditia orala a popoarelor a dat probabil nastere mai tarziu „semizeilor” din mitologia greaca. Unul dintre aceste personaje mitice, Hercules, este prezentat chiar ca un fiu al lui Zeus cu una din fetele muritorilor de rand. Concluzia logica este ca „Tabletele Creatiei” gasite in Babilon, „Cartea mortii” din Egipt, mitologia greaca si cosmogoniile pagane, puse de unii pe picior de egalitate cu Biblia sau citate de altii in sprijinul textului sacru, nu sunt la urma urmei altceva decat fragmente de adevar primar denaturat si corupt de mintea perversa a oamenilor si folosite de Satan pentru a nega chiar sursa din care de fapt provin: Biblia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *