(Cel care pacatuieste are nevoie sau de pedeapsa, sau de iertare. Altfel nu mai are pace.)
Daca undeva are loc o crima, unul dintre primele lucruri pe care le fac politistii este sa supravegheze foarte bine zona respectiva in saptamanile care urmeaza. De ce? Pentru ca se asteapta ca la scurt timp sa apara cineva care se intereseaza „ca din intamplare” de crima si de victima. Cineva care intreaba vecinii de pe strada, cineva care intra in vorba cu cei care au fost apropiati victimei, cineva care aparent nu are nici o legatura cu crima respectiva.
Dar, de fapt, acel cineva este chiar criminalul.
Care este principiul psihologic dupa care se ghideaza politistii? Atunci cand un om omoara pe alt om, cel care a ucis isi pierde pacea. Constiinta incepe sa-l macine si incearca sa-si recapete cumva pacea.
…………………………………………..
Generalizand acest principiu psihologic, atunci cand pacatuiesc imi pierd pacea.
Indiferent ca este vorba de furt, minciuna, curvie, mandrie, betie, ganduri sau priviri murdare. Indiferent ca ma delectez cu imagini asupra carora n-ar trebui sa-mi opresc ochii (si spunea Iosif Ton „Strada este plina de carne goala”).
Indiferent daca eu vreau sa recunosc sau nu ca vine iarna, iarna tot vine. Indiferent daca eu ma vad „curat” in ochii mei, Dumnezeu judeca gandurile ascunse ale inimii mele si faptele pornite de acolo.
………………………………………….
Daca simt ca merit o pedeapsa, si nu primesc acea pedeapsa, nu mai am pace. In 1989 am lipsit intentionat de la serviciu, iar cel care raspundea de mine mi-a spus: „Eu nu te pedepsesc, dar imi iau mana de pe tine si nu ma mai intereseaza ce faci.” In momentul acela n-am mai avut pace si mi-as fi dorit tare mult sa fi fost pedepsit.
………………………………………..
Pentru absolut orice pacat, am nevoie sa fac pace cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos, Cel prin ranile caruia suntem tamaduiti si asupra Caruia a cazut „PEDEAPSA CARE NE DA PACEA”.
Este adevarat ca sunt oameni care se bucura sa nu fie pedepsiti si care totusi nu-si pierd pacea. Care „se sterg la gura si apoi zic: ‘N-am facut nimic rau’ „. Dar autoamagirea asta este doar pe termen scurt, deoarece pe termen lung duce la prabusire interioara. Cel care pacatuieste are nevoie sau de pedeapsa, sau de iertare. Altfel nu mai are pace.
…………………………………………….
Situatia lui Pilat si a lui Petru este oarecum asemanatoare.
Pilat, guvernatorul roman, avea puterea, autoritatea si functia sa faca dreptate in cel mai celebru proces, al Celui mai celebru inculpat. Dar totusi… „din dragoste pentru lumea aceasta” il condamna la moarte pe nedrept, pe Cel care murea tot „din dragoste pentru lumea aceasta”, doar ca dintr-o altfel de dragoste.
Petru il tradeaza pe Domnul lui, din frica fata de lumea aceasta.
Pilat isi spala mainile, in cautarea pacii pierdute, dar Petru plange cu amar si se caieste.
Petru primeste iertare. Pilat, in schimb, ramane cu „surogatul” sau cu „praful in ochii lumii”. Traditia spune ca Pilat s-a spanzurat. Nu si-a mai regasit niciodata pacea. Pentru ca nu si-a recunoscut vinovatia, n-a primit iertarea. Pedeapsa si-a administrat-o singur.
………………………………….
Dumnezeu vrea sa comunice cu TINE, PERSONAL. Isus Cristos este numit „Cuvantul”, sau „vorbirea lui Dumnezeu” catre tine, personal. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a purtat pacatele multora si s-a rugat pentru cei vinovati. El vrea sa-ti dea PACEA Sa, care intrece orice pricepere.
PEDEAPSA, CARE ITI POATE DA PACEA, A CAZUT PESTE EL.
S-acum, Isus Cel condamnat,
Azi, El te intreaba: DA sau NU ?
Esti tu sau nu esti vinovat?
Eu am spus: DA !
s-am fost iertat.
Eu am spus: DA !
Dar tu? Dar tu?
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara