„Lateral inteligence” (Inteligenta laterala). Am auzit despre aceasta expresie intr-unul din foarte reusitele seriale de televiziune britanica. Intr-o intriga cu accentuate nuante politiste, unul din personaje dezvaluie altor doua intregul complot si solutionarea lui revoltator de simpla. Cei doi exclama: „Dar cum de n-am rezolvat noi problema? Totul este atat de simplu! Aveam toate datele!” Replica detectivului este rece, britanica si, revoltator de simpla: „Pentru ca voi aveti o inteligenta laterala!”
Din contextul actiunii, am inteles ca, pentru britanici, o inteligenta laterala este o activitate intensa a creierului, care nu aduce insa progres, inaintare, ci doar imbogatire sterila de cunostinte, o dezvoltare „laterala”.
M-am gandit de multe ori de atunci ca aceasta expresie se potriveste si poporului roman, lipsit de spiritul intreprinzator si practic al celor care au „detinut rolul principal al actiunii pe scena istoriei”. Inteligenta laterala este inteligenta de arhivari, este viata unui popor „vegetal”, cum ne definea cu regret si revolta poeta romana Ana Blandiana.
Ne pricepem foarte bine sa adunam informatii si sa le „depozitam” in cutele inteligentei noastre de „cultura generala”. Ne lipseste insa geniul dinamic specific „inteligentei frontale”, care stie sa ia taurul de coarne si sa-l rapuna. Aceasta „inteligenta frontala” este ilustrata de „oul lui Columb”, de taierea „nodului gordian” si de un alt termen al limbii engleze: „Science starters” .
Radu Cosasu scrie intr-unul din fascinantele sale articole: „Oamenii simpli ajung la intelepciunea inteleptilor prin forta practicii lor, nu prin rasucirea firului in patru.” Un alt mucalit de aceiasi talie, a adaugat: „Intelepciunea a fost intotdeauna constanta pe pamant. Doar populatia a fost in crestere …”
Adevarata inteligenta este mult mai mult decat o acumulare de cunostinte. Ea este masurata in felul creator in care poate folosi cunostintele acumulate. Unul care gandeste incet, dar care stie sa ajunga la niste concluzii proprii folositoare este cu mult mai inteligent decat acele „enciclopedii ambulante” care plutesc in deriva pe marea vietii.
Beniamin Natanaiahu, prim ministrul Israelului, declara intr-un interviu din luna Decembrie 1996, ca Israelul a fost in anul respectiv pe locul doi in lume in ceea ce priveste aceste descoperiri (inaintea Germaniei si Japoniei). „Science starters” denumeste acele descoperiri cu aplicabilitate imediata in domeniul avansarii stiintei si industriei. Tara care reuseste sa aiba cei mai multi „science starters” are „valuta forte” in acest secol al informaticii si tehnologiei.
Eroii, martirii, dictatorii, reformatorii si inventatorii au fost intotdeauna oamenii inteligentei frontale. Ceilalti sunt holograme, umbre, fantome: vii sunt numai cei care-si prefac ideile in fapte, dau realitate cuvintelor rostite, trec pe plan existential conceptele si visarile planului ideativ – si sunt decisi a plati, la nevoie, cu pretul ce nu poate fi tocmit, pretul maxim, singurul care nu inseala niciodata, cel bun, pe nume: viata.
Este interesant de remarcat ca Biblia, este cartea „intelepciunii”. Aceasta „intelepciune” este, in definitia stricta a textului, o inteligenta aplicata pentru progresul binelui (individual sau colectiv). Biblia nu are cuvinte prea blande despre „inteligenta laterala” („Care mereu invata si niciodata nu ajung la cunostiinta adevarului”, „cunostinta ingamfa, dar dragostea zideste”, etc.). „Intelept este doar acela care, afland adevarul, trece imediat la actiune: „Daca stiti aceste lucruri, ferice de voi daca le faceti”!