Ce iubeste inima mea

Ce iubeste inima mea

Christiane Bladt

Un tanar intra in datorii pana peste cap ca sa-i cumpere femeii iubite doua bijuterii deosebit de frumoase. In ajunul zilei in care el vrea sa-i ofere inelul si colierul, ea ii spune ca se va casatori cu altul. In noaptea aceleiasi zile, casa tanarului este sparta de hoti si i se fura bijuteriile.
Nu-i mai ramane nimic. In noaptea din urma, tanarul ramane cu mainile goale. Adesea ni se intampla si noua la fel in viata. Investitia noastra de putere, de dragoste si bani nu ne aduce implinirea dorita. Partenerul de viata o ia pe alte cai, unul din copii se indeparteaza mai mult de valorile parintilor, o boala cumplita spulbera toate visele. Noi am da totul, dar in final ramanem cu mainile goale.
Comorile pamantesti se dovedesc a fi niste baloane de sapun – stralucesc fascinant, dar se sparg repede si nu merita investitia. Si noi stam si privim in gol. Parabola lui Isus ne arata ca exista totusi o comoara care merita orice efort din partea noastra.
Isus este temelia, stanca pe care putem sa stam in siguranta. Aceasta este comoara ascunsa care ne face bogati. Daca stam pe stanca sigura a dragostei lui Dumnezeu, care ne implineste cele mai profunde nevoi, putem sa induram toate eforturile, aparent zadarnice, si atunci oamenii si lucrurile se pot transforma spre binele nostru. Chiar daca se mai sparge cate un balon de
sapun al sperantelor desarte, inima noastra este ascunsa in Dumnezeu. Comoara din tarina rodeste in noi.

Christiane Bladt

Fii multumit!

FII MULTUMIT!

Povestea noastra se refera din nou la aceasta trasatura de caracter care se numeste virtute. Ce inseamna sa fii un om virtuos sau un om de-o inalta virtute.
Andrei era un baiat sarac, dintr-o familie saraca de fermieri. Si desi lucra din greu ca sa-si ajute tatal la treburi, el totdeauna fluiera sau canta.
Hainele lui erau vechi si tare peticite. Nici jucarii n-avea cu care sa se joace, asa cum aveau alti copii. Insa, lui Andrei nu-i pasa de saracia lui pentru ca avea parinti care-l iubeau foarte mult.
Intr-o zi, pe cand Andrei lucra pe camp, vazu deodata un nor mare de praf. O pereche de cai o luase la goana cu tot cu sareta si nu se mai putea opri. Vazand-o ca se apropie, Andrei isi dadu imediat seama ca trebuie sa faca ceva ca sa opreasca caii inainte de a se izbi in bara unui pod din apropiere lovindu-se, si distrugand caruta facand-o bucatele.
Baietelul sari peste gard si se propti cu picioarele prinzand primul cal care se apropie, de hamuri. Se agata de hamuri cu toata puterea lui si nu-i mai dadu drumul. Era un mare curaj ceea ce facu-se el. Daca n-ar fi reusit sa se prinda de hamuri, ar fi fost aruncat sub copitele cailor si zdrobit pana la moarte. Sub greutatea lui, care se balansa de hamuri, caii s-au oprit.
Nu mult dupa aceea, sosi si proprietarul cailor. Cand vazu ce facuse Andrei, i-a zis:
– ” Esti un baiat foarte curajos. Cum as putea sa-ti rasplatesc fapta ta ?
Andrei zambi frumos si-i raspunse:
– ” Domnule, eu n-am oprit caii ca dumneata sa ma platesti! M-am gandit la bara aceea de la pod pe care ar fi rupt-o caii si s-ar fi lovit, iar caruta ar fi fost stricata.”
Observand hainele lui Andrei foarte vechi , domnul cu caii zise:
– ” Vrei sa-mi spui ca nu-mi dai voie sa-ti dau niste bani ca sa-ti cumperi niste haine mai bune ? ”
– ” Domnule, eu am o pereche de pantofi mai buni acasa si un costum de haine mai bun – pentru Duminica. Aceste haine sunt bune inca pentru lucru..”
– ” Dar vei avea nevoie atunci de ceva carti pentru la scoala, la toamna!
i-a zis din nou domnul acela.
– ” Nu, nu cred, multumesc ! Cineva mi-a dat niste carti mai vechi iar Mama mi-a lipit foile care cadeau si cred ca le voi putea folosi pe-acelea ” – zise Andrei.
– ” Atunci, nu ti-ar placea sa ai o paleta de tenis si cateva mingi ?”
– ” Nu cred ca mi-ar trebui de vreme ce mi-am facut o minge din ceva lana pe care mi-a dat-o Mama pentru ca era prea incalcita si veche. Iar paleta mi-am facut-o tot eu dintr-o bucata de placaj.”
Domnul acesta, isi puse mana pe umarul lui Andrei si zise:
– ” Baiatul meu, acum inteleg de ce mi-ai zambit asa de frumos cand am venit; tu ai invatat un secret pe care multi nu-l stiu inca – secretul de a fi multumit cu ce ai. Imi dai voie sa-ti spun ” Baiatul Multumit ? ”
Si cu aceste cuvinte domnul acela pleca cu sareta si caii in drumul sau.
Cateva zile mai tarziu, o cutie mare veni la posta in sat cu numele si adresa lui Andrei pe ea. Domnul de la posta trimise vorba prin cineva la ferma si tatal lui Andrei veni sa ridice cutia.
Cand Andrei desfacu cutia, gasi o felicitate pe care scria cu litere mari:
” Baiatului Multumit de la un Prieten Dator, cu multumire !
Andrei stia ca aceasta cutie venea de la domnul acela a carui cai ii oprise. In cutie era un costum nou de haine, o salopeta, sosete, o caciula calduroasa si manusi, plus o paleta cu mingi de tenis. Cand lua haina sa vada cum ii vine, gasi in buzunar si o hartie de cinci dolari.
Ce bucuros era Andrei ! Si mergand din nou la camp pentru a-si continua treaba, canta si fluiera mai plin de bucurie ca niciodata.
Si totusi, asta n-a fost totul. De Craciun, o bicicleta frumoasa ii fusese trimisa de noul sau prieten.
Cred ca o sa ma credeti cand va spun ca acest baiat era cel mai fericit baiat din tara lui.
Iata copii, ce inseamna virtute : sa stii sa faci un bine fara sa te astepti la vreo rasplata.

Calatorul nesabuit

Inteleptii din vechime au sustinut ca nu este nici un pacat savarsit ale carui urmari sa loveasca numai pe cel ce l-a infaptuit; caci pe langa un bolnav, sufera si cei din casa lui. Pentru ca sa ilustreze mai bine acest argument, ei au spus urmatoarea intamplare: “Un vapor mergea catre Iope ducand calatori. Unul dintre calatori a facut in cabina lui o spartura mare, in coasta vaporului. Cand au aflat ceilalti calatori de fapta lui, i-au zis: “Nenorocitule, ce-ai facut?!”. Atunci acesta a raspuns: “Ce va intereseaza? Spartura am facut-o in cabina mea, nu in a voastra!”. Daca apa intra in cabina lui, ar fi umplut si cabinele invecinate si in curand vaporul s-ar fi scufundat, inecand toti calatorii.
Lumanarea care palpaie strica vederea celor din jur. Viata ta pacatoasa otraveste sufletele celor din jurul tau. Nu vrei ca ei sa-si aduca aminte cu bucurie de tine? Daca da, atunci renunta imediat la orice pacat constient din viata ta.

Fii cinstit intotdeauna

Cu ani in urma un tata care si-a pierdut sotia traia intr-o mahala saracacioasa de la marginea unui oras mare. Cu el locuia fiul lor micut, ramas orfan de mama si pe care lumea il striga ” Pistruiatul”.
In fiecare zi, acest om incerca sa-si faca datoria si de mama si de tata, si sa zideasca in inimioara lui o credinta in lucrurile care raman pentru vesnicie.
Cei doi locuiau intr-un loc foarte stramt; bietul baiat n-avea nici un centimetru de iarba sau vreun copac la umbra caruia sa se poata juca afara.
De obicei, „Pistruiatul” era obligat sa stea in casa si sa se amuze singur in timp ce tatal sau era plecat sa gaseasca cate ceva de lucru. Intr-o zi insa, tatal sau il lua cu el la lucru. Trecand pe langa o casa frumoasa cu gard viu si tufe frumoase cu flori, cu iarba verde frumos taiata, baiatul incerca sa se smulga din mana tatalui.
„Ce-i cu tine, fiule? Ce s-a intamplat?”
„Vreau sa ma duc acolo pe iarba si sa ma joc pana vii tu inapoi de la lucru” – zise baiatul.
„Dar n-ai voie! Oamenii aceia nu-ti vor da voie pentru ca acolo e curtea lor si ei o pastreaza frumoasa si curata, nu-i asa?” – ii explica tata baiatului.
Pistruiatul suspina si mergand mai departe isi tot intorcea capul spre casa frumoasa cu iarba verde si flori frumoase. Bietul Tata simti destul de bine lipsa copilului de aceste binecuvantari temporale dupa care tanjea.
La intoarcere spre casa lor amarata si saracacioasa, Pistruiatul il intreba pe Tata:
„Taticule, de ce n-am putea sa avem si noi ceva iarba, copaci si flori acolo unde Ionica, Matei si eu ne jucam uneori ? ”
Tatal Pistruiatului era un om care citea cu credinciosie din Sfanta Scriptura. Se aseza in scaunul lui si-i povesti baiatului despre lucrurile frumoase de care se vor bucura ei in lumea cea noua de dincolo, daca va fi baiat bun si cuminte. Descriindu-i casa aceea frumoasa si vesnica, zise baiatului:
„Asculta Sandu, cand vom ajunge acolo, in tara aceea frumoasa, acolo vom avea o casa minunata cu tot felul de flori si copaci, si cu multa iarba verde de care tu sa te bucuri. ”
„Vor fi si pasarele care canta , in copacii nostri ? Imi va da voie Domnul Isus sa am un catelus mititel cu care sa ma joc ? – intreba Sandu. ” Voi putea avea si un ponei?”
” Sigur ” – zise Tata. „Sunt sigur ca Domnul Isus iti va da toate lucrurile pe care le doresti pentru a fi complet fericit. Poate ca vei avea si un ponei si un leagan intr-un copac.”
Pistruiatul nu obosea niciodata sa-l asculte pe Tata vorbind despre aceste lucruri cu privire la locul si casa aceea frumoasa din lumea de dincolo.
Intr-o seara, Tata s-a intors foarte tarziu acasa. Lucrase mult si din greu. Avusese o zi tare grea si lunga. Cu toate acestea, micutul Pistruiat sari in bratele Tatalui si-l ruga fierbinte:
” Te rog Taticule sa-mi mai spui poveste frumoasa despre cer. Cand vom ajunge acolo si cat ne-ar costa ca sa mergem acolo? Eu pot sa ma duc sa vand ziare si sa fac bani repede de drum. Imi dai voie Taticule ? ”
Si asa urmau intrebarile una dupa alta si strangandu-si fiul mai aproape de inima, incepu a-i povesti :
” Nu, fiul meu, esti inca prea mic ca sa poti vinde ziare. Ma vei putea ajuta pe mine mai tarziu, dar nu acum. Daca vei fi baiat bun si intotdeauna cinstit si drept, atunci vei putea merge intr-o zi acolo, la casa aceea frumoasa fara sa platesti drumul.”
Sandu asculta cu mare atentie in timp ce alte intrebari ii mai rasareau in inima lui plina de asteptari. Tatal sau accentua mereu ca numai traind o viata curata si cinstita va putea sa ajunga la casa aceea frumoasa din cer. Baiatul era foarte impresionat de ceea ce Tatal ii povestea cu privire la casa aceea.
Intr-o seara, Tatal veni foarte, foarte obosit acasa. Era asa de obosit ca nici nu mai avu putere sa manance. Se aseza pe pat si ofta adanc.
” Ce-i cu tine Taticule, nu te simti bine ? Lasa-ma sa-ti frec picioarele, stiu ca esti foarte obosit ” – zise Pistruiatul incercand sa-i frece picioarele obosite si pline de durere ale Tatalui. Apoi, se aseza langa el si adormi dus.
Tata insa era bolnav. A doua zi i-a zis baiatului sa cheme vecina de-alaturi. Cand aceasta veni, Tata ii zise:
” Sunt putin ingrijorat cu privire la baiatul meu. Daca cumva se intampla ceva cu mine, ai sa ai grija si de baiatul meu ? E copil bun si in cateva luni, dupa ce va mai creste putin, te va putea ajuta si el la ceva. Spune-mi, te rog, vei avea grija de el si vei face asta pentru mine ?”
Vecina nu-i promise nimic pentru ca era si ea foarte saraca.
Febra se ridica repede. Tata mai stranse odata baiatul mai aproape de inima sa, si-I
zise:
” Dragul Tatii, s-ar putea sa te parasesc, dar Dumnezeu va fi intotdeauna cu tine. El se va ingriji de tine daca vei sta de vorba cu El in rugaciune si daca vei fi intotdeauna cinstit. Sa nu iei niciodata ceva care nu-i al tau. Si-apoi, intr-o zi, tu si mama, si eu, ne vom intalni in casa aceea frumoasa despre care ti-am vorbit.”
Cu aceste cuvinte tata a adormit. Inspre dimineata a-nceput sa delireze din cauza temperaturii iar patru zile mai tarziu lumea Pistruiatului se intunecase parca, iar mica lor casuta era si mai goala, dar era casuta lui, si-ar fi vrut sa ramana acolo sa traiasca singur. Dar nu s-a putut ca el sa ramana acolo. Cateva zile mai tarziu, pentru ca baiatul n-avea cu ce sa plateasca chiria, stapanii casei l-au scos in drum cu cele cateva lucruri pe care le mai avea. Pistruiatul nu se putea gandi decat la un singur lucru: sa gaseasca undeva un colt la care sa poata vanda ziare. In cele din urma, gasi un loc intre doua cladiri. Isi puse acolo lucrusoarele lui si se duse sa-l caute baietii cu ziare. Dadu cu ochii de unul din ei si-l intreba unde trebuie sa se duca si ce trebuie sa faca ca sa vanda si el ziare. Dupa ce capata si el o gramada de ziare, se duse la locul lui si incepu a striga:
” Ziare ! Cumparati ziare, va rog frumos ! ”
Zilele erau lungi si Pistruiatul se simtea foarte singur desi putea acum sa castige suficient pentru mancare.
Dar intr-o zi, un catelus mic se smiorcai pe langa el. Era flamand si fara stapan. Pistruiatul vorbi cu el si-i dadu chiar o bucatica de painea uscata din buzunarul sau. Acesta se gudura pe langa baiat si se aseza jos la picioarele noului sau prieten. Baiatului i-a placut tare mult gestul acesta.
Cand seara veni, Pistruiatul se indrepta spre locul unde-si pusese lucrusoarele lui numind locul acela ” casa ” lui. Catelusul se lua dupa el si se ghemui langa el in culcusul pe care si l-a facut singur – Pistruiatul. Cei doi devenira foarte buni prieteni. Dormeau impreuna si peste tot erau vazuti impreuna zi de zi. Pistruiatul impartea cu el tot putinul pe care-l avea de mancare, iar catelul ii tinea de caldura noaptea.
Intr-o zi, pe cand Pistruiatul statea la locul lui si vindea ziare, o doamna bine imbracata scapa din mana poseta si se urca in masina ei eleganta si stralucitoare luand-o din loc. Pistruiatul ridica poseta, se uita in ea si vazu o gramada de dolari stralucind. Sa fi luat cativa din ei ?
” Oh, Nu ! ” – isi zise lui insusi. ” Nu sunt ai mei. Voi fugi dupa masina. Poate ca va opri la Stopul de la capatul strazii.
Si Pistruiatul o lua la fuga cat il tinu picioarele cu cainele la calcaiele lui. Baiatul ajunse masina din urma si flutura poseta doamnei in aer.
” Oh, multumesc frumos ! ” – zise femeia si-i dadu un bacsis.
Doamna era foarte placut impresionata de cinstea baiatului care-i aduse poseta cu tot ce era in ea si se gandi sa faca ceva mai mult pentru el. Dupa ce s-a gandit destul timp, femeia s-a hotarat sa-l adopte pe Sandu, daca s-ar fi putut. Asa ca a-nceput sa caute care sunt formele de adoptare si ce trebuia sa faca.
Dupa cateva saptamani, Doamna conduse din nou masina pana la coltul in care statea baietelul – vanzatorul de ziare – murdar ,cu pistrui pe fata si trist. Il chema la masina sa cumpere niste ziare. Baiatul avea cam o duzina ( 12 ) de ziare sub brat. Doamna le cumpara pe toate, ceea ce surprinse foarte mult pe baietel.
” Hai, urca-te in masina sa te plimb un pic cu ea. Si-asa nu mai ai ziare de vandut” – zise Doamna.
Pistruiatul se gandi un pic, apoi se uita la hainele ei frumoase si la masina ei minunata.
” Multumesc Doamna, dar eu nu sunt decat un vanzator de ziare; n-am haine frumoase si pe langa toate astea mai am si un partener mic. L-am numit Muscatura, iar pe mine Imbucatura. Si asa noi doi ne potrivim si reusim sa supravietuim ” – zise baiatul zambind. ” El merge cu mine oriunde merg si eu pentru ca este singurul meu prieten „.
” Ma bucur ca ai un prieten. Lasa-l si pe Muscatura sa intre in masina.”
Amandoi, urcara in masina si se asezara pe bancheta din spate. Masina porni si in curand iesira de pe strazile aglomerate ale orasului indreptandu-se spre un cartier mai marginas al orasului cu cladiri frumoase si spatii verzi. Pistruiatul se gandi ce bine-ar fi daca ar fi trait tatal sau, sa vada si el aceste strazi frumoase. Deodata, masina o lua pe un deal si cand ajunse in varful lui, masina intra pe o carare frumoasa cu multa iarba verde in jur. Apropiindu-se de-o casa, Pistruiatul zari un leagan agatat intr-un copac iar langa copac statea un ponei Shetland, asa cum visase el sa aiba o data.
Masina se opri si Doamna deschise usa.
” Coboara fiule si bucura-te ! Aceasta este casa ta de azi inainte. Poneiul acela este al tau, iar Muscatura poate sa stea si el aici ” – zise Doamna.
Pistruiatul se uita de jur imprejur cu emotie si cu bucurie, apoi lua mana Doamnei si uitandu-se in ochii ei o intreba:
” Aici este raiul ? Daca aici este raiul te rog sa ma duci la taticul meu „.
Raspunzand intrebarii baiatului, ochii Doamnei se umplura de lacrimi:
” Voi face tot ce pot ca locul acesta sa arate cu un mic rai pentru tine, pana va veni Domnul Isus sa ne ia pe toti in raiul Sau cel mare. Nadajduiesc ca atunci cand vom intra cu totii in locul acela minunat, tu il vei vedea din nou pe mama si pe tatal tau. Si Domnul Isus va fi acolo. Ce frumos va fi , nu-i asa ?
” Da, dar taticul meu mi-a zis ca raiul este un loc frumos exact ca acesta… si ca… ca …. Aici este exact asa cum imi povestea el. Te rog, spune-mi, nu-i aici raiul ? – continua Pistruiatul.
Doamna aceasta buna, duse baiatul in casa, il spala si il imbraca cu haine noi si curate. Apoi i-a zis:
” Dragul meu si fiul meu, de azi inainte nu va mai trebui sa te duci sa vinzi ziare. Eu te voi adopta si vei deveni baiatul meu” – zise Doamna.
” Dumneavoastra vorbiti exact ca taticul meu. De unde ati stiut ca eu ma rugam pentru o casa ? Eram foarte singuratic dupa moartea taticului meu” – zise Pistruiatul.
” Vrei sa-ti spun de unde stiu ? ” – intreba ea.
Baiatul se uita la ea cumva surprins in timp ce asculta pe noua lui Mama citind:
” Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor.” Ps. 34: 15 ” Cand striga cel fara prihana Domnul aude, si-I scapa din toate necazurile lor.”
” Dumnezeu a auzit strigatul tau; si pentru ca ai fost cinstit, eu am fost impresionata sa te iau acasa la mine si sa te fac baiatul meu.”
Dumnezeu a ascultat rugaciunea fierbinte a lui Sandu si i-a raspuns mutandu-l intr-o casa frumoasa cu o femeie buna.

Gasca moarta

Gasca moarta

Il cheama Ionut si inca isi aduce aminte de zilele petrecute vara trecuta la bunici, in sat…
De cum a ajuns, i s-a dat o prastie cu care sa se joace in padure. Nu avusese niciodata inainte o prastie si toata ziua incerca sa-i deprinda mestesugul, dar nu reusi sa nimereasca nici macar din greseala tinta.
Spre seara, putin descurajat, a luat-o inapoi pe poteca, spre casa bunicilor. Cand iata ca ii iesi in cale gasca motata din ograda bunicilor, prefegasca bunicii. Fara sa stea mult pe ganduri, ca-ntr-o simpla sinevinovata joaca, Ionut „arma” prastia, ochi si elibera elasticul, iar pietricica… zbrrr! nimeri ratusca intre ochi, secerand-o la pamant.
Moarta! Ionut era socat. Ce sa faca? In panica momentului, apuca gasca de cap si o
zvarli in cel mai apropiat tufis. Dar vai! Utu, verisorul lui, rasari ca din pamant in fata lui, se uita la el smechereste si o zbughi spre portita.
A doua zi, dupa pranz, bunica il chema pe Utu sa o ajute la stransul mesei.
– Bunico, rosti Utu in graba, Ionut mi-a spus ca ar vrea sa te ajute astazi la bucatarie. N-as vrea sa se supere pe mine, asa ca… ii cedez lui locul si… treaba!
Dupa care se apropie de Ionut si ii sopti:
– Nu uita de gasca…
Ce-i ramanea lui Ionut sa faca, decat sa o ajute pe bunica la stransul mesei, altfel Utu l-ar fi parat bunicii in legatura cu gasca din tufis.
Zis si facut… timp in care Utu chiuia de bucurie cu alti copii pe maidanul din spatele casei.
In dupa-masa aceleiasi zile, bunicul ii intreba pe baieti daca n-ar vrea sa-l insoteasca la pescuit, dar bunica ii spuse cu regret in glas:
– Imi pare rau, draga, dar am nevoie de Utu sa ma ajute la vopsitul gardului.
Utu zambi cu o sclipire sireata in ochi.
– A, nici o problema, buni! Ionut mi-a spus deja ca ar vrea sa te ajute el la vopsitul gardului.
Dupa care sopti din nou la urechea lui Ionut:
– Nu uita de gasca…
In cele din urma – dupa cateva zile in care indeplinise atat partea lui, cat si pe cea a lui Utu din treburile gospodaresti – Ionut nu mai putu sa suporte situatia. Se duse la bunica si ii marturisi ca el este cel care ii omorase din greseala gasca motata, pe care stia ca bunica o iubise atat
de mult.
Bunica se apleca inspre el, il stranse la pieptul ei ce mirosea a cimbrisor, il saruta in crestetul capului si ii spuse:
– Puiul meu drag, buni stie toate astea. Vezi tu, eram la fereastra cand s-a intamplat. Dar pentru ca te iubesc, te-am iertat. Inca de-atunci te-am iertat… Asteptam numai sa vad cat timp il vei lasa pe Utu sa te santajeze si sa faca o sluga d in tine. Fiindca asta a facut el pana in clipa in care te-ai hotarat sa-mi marturisesti cele intamplate.
Buni te iubeste, Ionut!

Este mai tarziu decat se poate crede?

Doi baieti au demontat orologiul familiei pentru a-i descoperi secretele. Dupa ce au examinat fiecare piesa componenta, l-au asamblat la loc. In timpul noptii tatal lor a fost trezit de zgomotul orologiului care a batut de 97 de ori fara sa se opreasca. „Marie, striga barbatul iritat catre sotia lui, trezeste-te! N-a fost niciodata atat de tarziu!”
Aceste cuvinte sunt la ordinea zilei in aceste vremuri tulburi. Civilizatia noastra va fi poate distrusa maine! Poate vom muri maine! Si chiar daca aceste evenimente nu se vor intampla, noi suntem astazi cu un an mai aproape de sfarsitul vietii noastre pe Pamant! Timpul fuge, ocazii de a face bine se pierd pentru totdeauna, unele familii isi vor pierde chiar proprii copii daca nu se trezesc! Cu adevarat nu a fost niciodata atat de tarziu!
Nu mai intarziati; momentul pentru a deveni crestin este acum!
„Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile?”