Atitudini si asteptari

Atitudini si asteptari

Text: Gen. 49:1-7,13,22-27,27

Introducere:
Unul dintre cei mai mari psihiatrii ai Austriei a spus ca: „Fericirea nu depinde de decor, ci de decizii”. Aceleasi raze ale soarelui inmoaie ceara, dar intaresc pamintul. In fata acelorasi circumstante ale vietii, oameni diferiti reactioneaza diferit si ajung la rezultate diferite.

Scena din cartea Genezei este o lectie despre felul in care deciziile noastre din viata de fiecare zi ne determina destinul in planul lui Dumnezeu. Am putea spune pe drept cuvint ca atitudinile ne limiteaza asteptarile. Nu poti trai oricum si sa te astepti la orice. Ce faci tu acum va determina ce-ti va face Dumnezeu in viitor. Departe de a incerca aici sa analizam fiecare copil al lui Iacov in parte, vom arunca o scurta privire asupra unora dintre ei si vom cauta sa scoatem in evidenta legatura directa dintre deciziile lor si destinul hotarit in binecuvintarile profetice dates de Iacov.

I. Ruben – omul nehotaririi pagubitoare (Gen. 49:3-4).
Cine va urmari evolutia vietii acestui intii nascut al lui Iacov va constata cu uimire un amestec tulbure de bine si rau. Ruben a fost cel bine intentionat, care, desi l-a scapat pe Iosif de la moarte, nu l-a putut scapa sa fie vindut de fratii sai negustorilor madianiti (Gen. 37:1-30). Ruben este omul care nu se poate hotar’ ce fel de caracter sa fie: bun sau rau, sfint sau siret. Ruben oscileaza intre intentii bune si realizari de care ii este rusine. El spurca patul tatalui sau, desi in inima lui il iubeste foarte adinc pe Iacov.

Ce se intimpla cu Ruben? La ce se pot astepta cei care, ca si el, sunt sfisiati intre sfintenie si pacat, intre sovaieli si solutii? Raspunsul din text este clar: Ruben pierde binecuvintarea de intii nascut! Nehotarirea a dus la necinstire si pacatul la pagubit pe Ruben insusi.

II. Simeon si Levi – cruzimea la lucru (Gen. 49:5-7)
Simeon si Levi au luat apararea sorei lor, Dina, distrugind o intreaga cetate si o intreaga familie, aceea afiilor lui Sihem (Gen. 34:1-31). Cruzimea si rautatea ia legat pe cei doi si i-a „infratit” (49:5). Tovarasia aceasta s-a materializat intr-un plan miselesc. Iacov si prin el Dumnezeu insusi, se dezice de actiunile lui Simeon si Levi: „Nu vreau sa intre sufletul meu la sfaturile lor. Nu vreau sa se uneasca Duhul meu cu adunarea lor! Cruzimea si minia aprinsa nu este rasplatita! Rautatea nu trebuie cuibarita la pieptul copiilor lui Dumnezeu. „Razbunarea este a Mea”, zice Domnul, „Eu voi rasplati fiecaruia!”

Ce se intimpla cu Simeon si Levi? Cum rasplateste Dumnezeu cruzimea si rautatea? „”i voi imparti in Iacov, ii voi risipi in Israel” (Gen. 49:7). Cine face ca acesti doi fi ai lui Iacov isi vor pierde dreptul la mostenire. Numai „cei blinzi vor mosteni pamintul!”

III. Zabulon – primitorul de oaspeti (Gen. 49:13).
Despre Zabulon nu stim prea multe. Nu ni se dau prea multe detalii despre viata lui intre copiii lui Iacov. Un lucru este insa sigur: a fost binevoitor si primitor fata de altii. Tatal sau l-a rasplatit cu o uimitoare binecuvintare: „va locui pe tarmul marii, linga limanul corabiilor” (Gen. 49:13). Rasplata primitorilor de oaspeti este in bucuria primirii de oaspeti. Dumnezeu i-a dat ceea ce-i placea sa faca cel mai mult. „mbogatirea lui a fost rezultatul faptului ca Dumnezeu l-a plasat acolo unde vin cei din departari, impovarati de bogatii , dar si dornici de a bate la” o usa care se deschide cu iubire”.

Care este destinul lui zabulon? La ce se pot astepta cei care sunt buni si milosi cu cei din jur? Textul ne spune doua lucruri: mai intii ca despre ei nu se vor scrie carti importante. Discretia si anonimatul s-ar putea sa le fie singurele medalii. Rasplata lor va fi insasi placerea slujirii. Bogatia lor va fi ascunsa in chiar activitatea lor. Cine are prieteni este un om bogat, cine nu-i are, nu se poate imbogati nici cu tot aurul lumii.” Doamne, fa-ne oameni primitori de oaspet, de ingeri si de … Tine!

IV. Iosif – bunatatea care persevereaza (Gen. 49:22-27).
Iosif a avut toate circumstantele vietii impotriva si torusi a iesit deasupra lor triumfator prin perseverarea in bine. Acest om bun a fost inconjurat de oameni rai ca de un zid, dar, spune binecuvintarea tatalui sau Iacov, „ramurile lui se inalta deasupra zidurilor.” Iosif a fost tratat rau, urit de frati, ne’nteles de parinti, vindut, invinuit pe nedrept, uitat de cel caruia i-a facut bine, dar , cu toate acestea, Iosif a ramas un om bun. Chiar si cind a ajuns in fruntea celei mai mari natiuni a vremii, Iosif nu si-a pierdut bunatatea, ci si-a rasplatit fratii, in loc sa se razbune. „Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui” spune cartea Proverbelor. Din acest punct de vedere, Iosif a fost un om frumos si pe dinauntru si pe dinafara. Iosif este p[rototipul celor care reusesc sa se ridice „deasupra” imprejurarilor. El este tipul Celui care va iesi, surprinzator, tocmai din „Nazaret” si destinat sa ajunga „domnul fratilor Sai” (Gen.49:26b). Ce i-a spus Iacov lui Iosif? Care i-a fost partea de destin si de rasplata. Foarte mare! Mai mare decit a tuturor fratilor sai! Mai mare chiar decit a tatalui sau, Iacov (Gen. 49:25-26).

V. Beniamin – eternul nemultumit (Gen. 49:27)
Probabil ca acest Beniamin ii reprezinta pe cei „nascuti la batrinete” si rasfatati de imprejurarile vietii. Beniamin este exponentul firii egoiste si perpetuu nemultumite de ceea ce are. El se afla intr-o continua veghe dupa „prada”. Gata oricind sa sara la bataie. Crezind continuu ca lui i se cuvin totul si toate. Iacov, care l-a rasfatat el insusi pe Beniamin, isi cunoaste foarte bine odrasla. Din acest copil al patriarhului va iesi imparatul Saul, nerabdatorul care a adus jertfa fara sa-l mai astepte pe Samuel. si tot din Beniamin va iesi peste veacuri Saul din Tars, cel mereu plecat sa sara si sa-i ucida pe cei dintii crestini.

Beniamin” maninca dimineata prada, iar seara, imparte prada risipita”. Aduna mult si risipeste fara masura.

Care este destinul care-l asteapta pe Beniamin? „Cel rau n-are pace”, zice Domnul. Pedeapsa lui Beniamin este sa traiasca o viata agitata si tensionata. Mereu la pinda ca un hot, mereu lipsit de linistea si comfortul aduse de asezarea la „umbra aripilor divine”.

In Noul Testament, Saul din Tars a trebuit sa fie transformat in „Pavel”. Nemultumirea trebuie abandonata ca un nume rau si ca o haina invechita. Nasterea din nou poate si trebuie sa schimbe acest caracter si acest nefericit destin.

Incheiere:
Un studiu in aceste binecuvintari date de Iacov fiilor lui este ca o oglinda care ne este asezata in fata ochilor. Ne vedem pe noi in aceste trasaturi de caracter. Le luam drept anunturi si avertizari venite din partea Celui ce „cerceteaza inima si rarunchii”. Familia lui iacov este o ilustratie a umanitatii. Ea a dat nastere „poporului ales”, la care Dumnezeu nu a renuntat si nici n-are de gind sa renunte. Aceasta este vestea buna pentru tine si pentru mine. Harul mintuirii ne poate schimba pe toti si ne poate face mostenitori ai „binecuvintarii”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *