Este ziua lui Isus!


 DETALII ARTICOL


Grija de frati - Nu va mincati unii pe altii
adaugat la data 2005-06-01 18:39:35

Grija de frati
"Nu va mincati unii pe altii"

de Simon Schrock

Am sa va povestesc acum una dintre cele mai triste amintiri ale mele. Aveam pina nu de mult un catelus frumos, jucaus si pestrit ca un pachet de zdrente. Ii placea sa zburde prin toata curtea, dar mai ales sa se inghesuiasca printre picioarele noastre cind ieseam la joaca. Seara, se lua la intrecere cu copiii care se plimbau cu bicicletele. Fugea asa de aproape de roti, ca era de mirare ca nu-l calcau. Nici macar atunci cind taiam iarba nu scapam de el. Dadea tircoale masinii de taiat iarba si latra, nevoie mare. Intr-o zi, s-a apropiat cam prea tare si masina i-a prins coada. Lama ascutita l-a tras imediat inauntru. Oricit am oprit de repede motorul, coada si o parte din oasele spatelui fusesera facute bucati. M-am uitat cu groaza, am evaluat cu parere de rau si am decis ca cel mai bun lucru este sa omorim cit mai repede catelul. Ceea ce am si facut.

Cu oamenii nu putem si nici nu avem voie sa ne purtam ca si cu animalele. Chiar si atunci cind sint intr-o conditie disperata, nu avem nici un drept sa ne gindim la distrugerea lor. Exemplul meu nu se poate aplica la viata Bisericii. Totusi, o anumita asemanare de atitudini exista. Citeodata si intre oameni exista situatii de criza si de hotariri dureroase. Multi dintre noi prefera sa scape de un "bagaj incomod" si rup repede legaturile cu cei cazuti intr-o stare de decadenta. De fapt, orice diferenta de opinie se poate transforma intr-o ocazie de infruntare distrugatoare. Trebuie sa invatam sa nu lasam conflictele de opinie sa se transforme in conflicte de persoane.

Iata un exemplu care ilustreaza cum nu se poate mai bine felul in care ne putem face rau unii altora.

"De citiva ani, Biserica planuia sa construiasca niste cladiri anexe care sa gazduiasca salile de Scoala Duminicala. O familie dorea sa aseze cladirile intr-un anumit loc, in timp ce o alta familie prefera o cu totul alta locatie. De fiecare data cind se bateau tarusii pentru saparea fundatiei, cineva ii schimba peste noapte dintr-o parte in cealalta."

Pina la urma, partile aflate in conflict au ajuns la un compromis multumitor, dar a aparut de indata o alta problema: Unde sa asezam bucataria? Una dintre familii era de parere ca era mai bine s-o asezam in perimetrul noii cladiri, cealalta sustinea ca ar fi mai bine sa o atasam in exteriorul cladirii. Pina la urma, grupul care a preferat sa includa si bucataria a avut cistig de cauza si constructia a inceput. La inaugurare insa, au observat ca teava care ducea de la bucatarie la sistemul de canalizare al orasului fusese infundata. "Cineva" turnase ciment in ea."

Intimplari de felul acesta arata cum se lupta si se macina fratii in Biserica. Biblia spune: "Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti in firea paminteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste. Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Dar daca va muscati si va mincati unii pe altii, luati seama ca sa nu fiti nimiciti unii de altii. Zic dar, umblati cirmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamintesti" (Gal. 5:13-16).

Observati ca versetele 13 si 14 sint versete pozitive: "slujiti-va unii altora" si "sa iubesti pe aproapele tau". Versetul 16 este si el unul pozitiv, indemnindu-ne sa umblam calauziti de Duhul. Dupa versetul 16 urmeaza un pasaj care enumera faptele firii pamintesti si roada Duhului. Intre toate acestea, ca intr-un sandvis, se afla versetul 15, care este o negatie: "Luati seama ca sa nu fiti nimiciti unii de altii". Asezarea aceasta este semnificativa. Daca ne vom tine ocupati cu facerea a ceea ce este bine, nu vom avea timp pentru facerea raului. Daca iubesti (pozitiv) nu vei avea timp pentru ura (negativ). Daca-i zidesti pe cei din jur (pozitiv), nu vei putea sa fi partas la darimarea lor (negativ). O mai buna traducere a versetului 16 este: "Umblati cirmuiti de Duhul, si (atunci) nu veti implini poftele firii pamintesti".

"Dar daca va muscati si va mincati unii pe altii, luati seama ca sa nu fiti nimiciti unii de altii".

Ce inseamna a fi nimicit? Dictionarul ne spune ca a nimici inseamna a distruge, a consuma.

Cei mai predispusi oameni pentru aceasta sint egoistii care incearca sa foloseasca totul doar spre folosul si propasirea lor personala. Ei tin mereu sa se catere cit mai sus, chiar daca fac asta calcind peste cadavre. O maxima ironica spune ca: "Prietenul adevarat, la nevoie se cunoaste. La nevoia ... lui". Astfel de oameni sint prieteni de vreme buna, care dispar de indata ce situatia nu-i mai avantajeaza.

Vremurile de persecutie au fost, in general, vremuri in care Biserica a trait in unitate. Cind a incetat persecutia, libertatea exterioara cuplata cu dorinta de afirmare a firii pamintesti au transformat prietenii si partasii sfinte in fragmentari si lupte fraticide. Citeodata, diavolul poate face mai mult rau in Biserica, nu prin dusmanii din afara, ci prin fratii neintelepti dinauntru. Dintre toate "decesele" bisericilor locale, "sinuciderea" este cea mai trista si cea mai tragica.

Cunosc o astfel de Biserica nu prea departe de casa mea. Cu citiva ani in urma era un izvor de viata si cunostea o crestere numerica extraordinara. Au survenit insa citeva neintelegeri. Citiva frati bolnavi de "personalita" n-au mai putut incapea laolalta. Astazi, usa acelei Biserici este inchisa. Au plecat fiecare in alta parte. Noi am fost chemati sa lucram alaturi de Domnul Isus la zidirea Bisericii Sale. Cine se cearta cu fratii nu-si da seama ca Il intristeaza in primul rind pe Domnul.

(Inainte de a pleca din tara spre limanuri de peste ocean, am avut o ultima discutie cu tatal meu, Brinzei Vasile. Facind aluzie la niste "neintelegeri" care existau intre fratii romkni din "diaspora", el mi-a spus: "Orice vei face, sa nu te certi cu fratii. Mai bine sa vinzi cartofi la Aprozar, decit sa te certi sau sa te lupti cu fratii. Sa nu distrugi pe cei pentru care a murit Christos!" Nu stiu de ce vinzarea cartofilor la Aprozar reprezenta pentru tatal meu o limita inferioara a existentei, dar stiu precis ca daca a urit ceva, au fost luptele si neintelegerile cu fratii. Culmea nereusitei in slujirea crestina era reprezentata pentru el de acei predicatori mindri si firesti, care-si ridicau statui pentru ei insisi si-si zideau imperii "stapinind" peste cei ce "le cazusera la imparteala" (1 Petru 5:3). Vorbele tatalui meu mi-au rasunat mereu in memorie. Am vazut intr-adevar pastori care predica despre unitate si iubire, dar nu-si pot intinde miinile unii altora. Am vazut pastori care dau cina si-i viziteaza pe cei cazuti din adunarile lor, dar nu pot tolera nici cea mai mica slabiciune la un confrate in lucrare. Am vazut "muscaturi" si "mincatorii" care au dus Bisericile in pragul "nimicirii". Cit pot, uitind ce este rau la altii, ma silesc mereu sa-mi vad umil de slujire, ca sa nu ajung ... sa vind "cartofi la aprozar!".)

A nimici ceva bun inseamna a risipi ceva pretios. Cind o casa scumpa este cuprinsa de imbratisarea nimicitoare a flacarilor, banii investiti in ea se fac scrum. Tot asa, cind ne nimicim unii pe altii, noi Il pagubim pe Dumnezeul nostru.

Cauzele luptelor fraticide

Egoismul: "Asa vreau eu!" Cind nu slujesc din iubire, slujesc din dorinta de a ma afirma pe mine. Egoismul si dragostea se exclud reciproc.

Cind nu te preocupa decit ceea ce se spune despre tine, esti egoist. Cind te crezi buricul pamintului si toate trebuie sa se invirteasca in jurul prea importantei tale persoane, esti egoist. Cind te superi ca altii sint laudati si tu esti trecut cu vederea si ca sa te razbuni esti gata sa raspindesti calomnii de genul: "Lasa ca va spun eu cine este cutare ...", esti egoist.

(Sa va spun cum se manifesta un egoist. Vine acasa intr-o duminica si sotia-l intreaba: "Cum a fost la Biserica?" El raspunde: "Ca deobicei. Cam plictisitor". Altadata vine parca zburind. Sotia-l intreaba ca de obicei: "Cum a fost la Biserica?" El raspunde: "O revarsare de har! O trezire spirituala! Un mesaj extraordinar!" Ea intreaba curioasa: "Dar cine a predicat?" El raspunde cu falsa modestie: "Astazi m-au lasat pe mine sa predic".

Fratele Cure obisnuia sa spuna ca sint in Biserici doua categorii de slujitori: priveghetori si "privighetori". Unii se jertfesc pentru altii, ceilalti se urca pe o craca si nu le mai tace gura. Sint indragostiti de ei insisi si le place sa-si auda mereu glasul.)

Sint unii care sint gata sa inceapa o alta Biserica daca nu sint bagati in seama acolo unde sint. Altii nu trimit cu anii nici macar un singur articol la revistele altora. Sint insa gata sa munceasca pe brinci, daca este vorba sa scoata o revista care sa le poarte numele.

In unele locuri este un cosmar sa asisti la adunari generale ale Bisericilor. Fratii au ajuns chiar sa spuna ca este mai indicat ca cei proaspat convertiti si botezati sa nu participe la adunari generale in primii ani de credinta. Ce ironie! Cei incepatori in ale credintei sint opriti sa-i vada la lucru pe cei "mai crescuti in Domnul"! Exista frati si surori care asteapta consfatuirile fratesti ca pe ocazii de razbunare: "Am sa-i raspund cu aceeasi moneda! Sa vada si el cum este sa suferi".

Egoismul este radacina tulburarilor in care ne nimicim unii pe altii.

Exista si alte cai prin care ne putem distruge reciproc. Am sa mentionez in continuare pe scurt sase dintre ele.

1) Curiozitatea bolnavicioasa. Exista citeva pasaje Biblice care trateaza acest subiect. Ele cauta sa ne vindece de aceasta boala din care se naste birfa. "Nimeni din voi sa nu sufere ca ucigas, sau ca hot, sau ca facator de rele, sau ca unul care se amesteca in treburile altuia" (1 Petru 4:15). Bagati de seama bine asociatia din text. Curiozitatea bolnavicioasa nu pare atit de vinovata cit timp nu vezi cu cine o asociaza Cuvintul Domnului. Ea este pusa in acelasi rind cu hotia, uciderea si raufacatoria. "Auzim ca unii dintre voi traiesc in neorinduiala, nu lucreaza nimic, ci se tin de nimicuri" (2 Tesal. 3:11).

Este clar ca astfel de oameni nu lucrau la zidirea trupului lui Christos, ci ruinau partasia frateasca. Pavel scrie si el despre unele persoane care "se deprind sa umble fara nici o treaba din casa in casa; si nu numai ca sint lenese, dar sint si limbute si iscoditoare, si vorbesc ce nu trebuie vorbit" (1 Tim. 5:13). Purtatorii de zvonuri si de calomnii aprind focuri distrugatoare in Biserica si duc la nimicirea sfintilor. "Cind nu mai sint lemne, focul se stinge; si cind nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleste" (Prov. 26:20).

2) Minte perversa. Perversitatea este atitudinea celui care stie ce este rau, dar continua sa-l faca pe ascuns. "Sfint o zi la Biserica si pacatos sase zile acasa". Bisericile crestine sint bintuite de prefacatorie. Ipocrizia este moda zilei. Nevasta lui Ieroboam are si astazi frati care vor "sa se dea drept altul"(....). Anticipind toate acestea, apostolul Pavel a scris: "Stiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor viri intre voi lupi rapitori, care nu vor cruta turma; si se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor invata lucruri stricacioase, ca sa atraga pe ucenici de partea lor" (Fapte 20:29-30). Bunul simt al poporului a inventat zicala: "Sa faci ce zice popa, nu ce face popa". Oameni cu doua fete, predica apa si beau vin. Sfatul lui Pavel catre mai tinarul Timotei confruntat cu prezenta acestor oameni cu mintea pervertita este urmatorul: "Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita, si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Christos si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mindrie, si nu stie nimic; ba mai are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de cistig. Fereste-te de astfel de oameni" (1 Tim. 6:3-5). Cei din Biserica sintem chemati sa fim "fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume" (Filip. 2:15). Credinciosii trebuie sa-i zideasca pe altii nu sa-i darime.

3) Ura amara. Lipsa dragostei face loc urii. Dusmania este distructiva. "Caci si noi eram altadata fara minte, neascultatori, rataciti, robiti de tot felul de pofte si de placeri, traind in rautate si in pizma, vrednici sa fim uriti si urindu-ne unii pe altii" (Tit 3:3). Observati si aici cu ce fel de alte pacate este asociata ura. "Ura stirneste certuri, dar dragostea acopere toate greselile" (Prov. 10:12).

4) Mindria. "Pe buzele omului priceput se afla intelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fara minte." "Mindria merge inaintea pieirii si trufia merge inaintea caderii." (Prov. 10:13; 16:18). Mindria noastra ii sorteste pe ceilalti nimicirii.

5) Ironia batjocoritoare. Unii se distreaza pe seama slabiciunilor altora: "Izgoneste pe batjocoritor si cearta se va sfirsi, neintelegerile si ocarile vor inceta." (Prov. 22:10). Daca cineva trebuie indreptat, fa-o cu dragoste si gingasie. Nu da buzna cu bocancii in viata nimanui. Nu batjocori pe nimeni. Cauta intotdeauna sa-i zidesti pe altii.

6) Minia. "Un om iute la minie stirneste certuri, dar cine este incet la minie potoleste neintelegerile" (Prov. 15:18). Noul Testament vorbeste foarte clar despre acest subiect: "Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna faptele facute cu blindetea intelepciunii! Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este paminteasca, fireasca, draceasca. Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele" (Iacov 3:13-16).

Fa urmatorul rationament: cearta duce la confuzie, confuzia duce la fapte rele, faptele rele duc la nimicirea altora. Vrei tu sa lupti impotriva lui Christos? El Isi zideste Biserica Sa. Vrei tu sa I-o darimi? "O casa dezbinata impotriva ei insasi nu poate sa dainuiasca" (Marcu 3:25). Care este contributia ta la viata Bisericii din care faci parte?

Nu lucra la demolare, construieste!

Nu va muscati unii pe altii, mingiiati-va. Nu va nimiciti unii pe altii, ci cautati lucrarile care duc la zidirea tuturor. Este o mare cinste sa fii partas la zidirea Bisericii lui Dumnezeu. Noi crestem pe masura ce ii ajutam pe altii sa progreseze. Cine nu ajuta pe altii nu se ajuta nici pe sine. "Cine scoate sabia va pieri el insusi de ea".

Domnul Isus si-a indemnat ucenicii sa caute sa restaureze si sa refaca: "Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai cistigat pe fratele tau" (Mat. 18:15). Daca fratele tau ti-a gresit, tu trebuie sa fii cel dintii care sa incerci sa-l aduci la calea cea buna. Domnul Isus continua zicind: "Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori"(Mat. 18:16). Daca cel gresit nu se lasa ajutat mai ia cu tine inca pe un frate care sa te ajute. Daca nici impreuna nu reusiti "spune-l Bisericii". Cind un madular al Bisericii a cazut intr-o greseala, nu trebuie sa ne grabim sa-l excludem. Mai intii trebuie sa facem tot ce putem ca sa-l aducem pe calea cea dreapta.

In cazul meu, silintele mele nu sint suficiente. Nu am in mine suficiente resurse pentru a trece peste greselile altora si pentru a incerca sa-i aduc pe calea buna. Am nevoie de cineva care sa ma ajute. Ce voi face?

Mai intii, ma voi apropia de Dumnezeu asa cum sint si-I voi spune cu toata sinceritatea: "Doamne, n-am dragoste deajuns. Nu-mi pasa de fratele sau sora mea. Da-mi Tu dragoste de la Tine. Nu ma lasa sa fac rau altuia fara sa-mi dau seama. Arata-mi Tu greseala ori de cite ori birfesc, vorbesc de rau, distrug reputatia cuiva, musc si lucrez spre nimicirea altuia. Ma deschid Duhului Tau ca El sa ma cerceteze".

Cu mii de ani inainte de mine, David facea acelasi lucru inaintea Domnului, spunind: "Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gindurile! Vezi daca sint pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!" (Psalm 139:23- 24).

In al doilea rind, trebuie sa ma privesc pe mine insumi atent in oglinda Cuvintului lui Dumnezeu. De cite ori deschid Biblia rostesc in gind o rugaciune: "Vorbeste Doamne, caci robul Tau asculta". Si de foarte multe ori, Dumnezeu imi vorbeste prin ceea ce citesc chiar pentru problema care ma framinta. Fa si tu apel la "candela" Cuvintului care-ti poate lumina pasii.

In al treilea rind, sint atent la soapta Duhului si sint decis sa ma opresc din orice actiune, vorba sau gind care-mi este dat pe fata si dovedit ca nevrednic sau nefolositor. Mi se intimpla citeodata ca Duhul Sfint sa-mi vorbeasca chiar in mijlocul unei glume nesarate. Ma opresc atunci imediat si-mi pare rau de cele facute.

In al patrulea rind, cind sint vinovat, ma grabesc sa-mi marturisesc Domnului greseala. Nu vreau sa ma mai scuz sau sa ma justific. Strig repede: "Doamne, am gresit si-mi pare rau. Te rog spala-ma in singele Tau curatitor si da-mi iarasi nevinovatia iertarii Tale". Experientele lui David, relatate in Psalmii 32 si 51, imi sint pilde de pocainta si curatire.

In sfirsit, daca este nevoie sa repar ceva dupa ce m-am pocait, trec la treaba si repar. Daca am jignit pe cineva, imi cer iertare, daca am gindit rau despre cineva, cer Domnului sa-mi puna in inima sentimente sfinte fata de acea persoana.

Dar daca va muscati si va mincati unii pe altii, luati seama ca sa nu fiti nimiciti unii de altii. Zic dar, umblati cirmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamintesti".

Relatiile noastre cu Dumnezeu si unii cu ceilalti sint in directa legatura. Cine-i "darima" pe altii, loveste in Creatorul lor. Cine-i zideste pe altii, Ii da o mina de ajutor lui Dumnezeu, in dorinta Lui de a-si vedea zidita Biserica.






  MENIU PRINCIPAL


  RESURSE GRATUITE


  GALERIE FOTO

Izvor de munte

  RECOMANDARI



  RETEA SITE-URI


  PARTENERI
  STATISTICI SITE
 » total afisari: 3345329
 » vizite unice: 376443
 » vizitatori online: 3

  DIVERSE/PROMO
 
gradinita crestina Samariteanul